Ne-am hotărât într-un weekend, să revedem câteva obiective la care nu ne-am mai oprit de mult. Așa că am schițat rapid un plan, astfel incât să ne întoarcem în București în aceeași zi de sâmbătă, pentru ca duminica aveam alte planuri. Am zis sa ne oprim mai întai la schitul Dragoslavele, apoi să ne dezmorțim picioarele coborând până la cetatea Oratii sau Oratia, să vizităm peștera și cheile Dâmbovicioarei continuate cu cheile Brusturetului, iar după masă să ne facem siesta pe marginea lacului Satic.

In pitorescul sat Dragoslavele isi tinea zilele de nastere un bun prieten si prin acest sat am trecute de atatea ori in drum spre Bran, fara sa ma opresc la cele doua monumente istorice: schitul Dragoslavele si Biserica Joseni.

Biserica Schitului Dragoslavele a fost realizata din lemn in anii 1600 in satul Borsa, din Maramures si adusa aici in anul 1949. In acest loc era resedinta de odihna a preotimii muscelene, locul fiind legat de numele primului patriarh al Romaniei, Miron Cristea.

Biserica este situata peste raul Dambovita la 300 de metri de drumul principal. Chiar daca distanta este mica fata de drum am simtit ca am intrat intr-o alta lume, intr-un colt de rai, biserica fiind pozitionata la baza unui deal bogat impadurit, inconjurata de liniste si calm, cu priveliste frumoasa asupra apei si a satului Dragoslavele.

Chiar la drum am vrut sa intram si in Biserica Joseni, un monument istoric ridicat dupa mijlocul anilor 1600 de domnitorul Grigore Ghica. Am mai vazut si alte dati panoul informativ de la drum dar credeam ca face referire la un alt monument istoric vizitat in satul Pietrosita, aflat pe drumul ce duce spre Sinaia, si acea biserica tot cu numele de Joseni.

Am inteles ca in aceasta biserica sunt pictate chipul Regelui Mihai, alaturi de cel al Patriarhului Miron Cristea, lucru datorat faptului ca Regele Mihai a vizitat aceste locuri la invitatia patriarhului si probabil pentru ca biserica a fost renovata in acele timpuri. Din pacate am gasit aceasta biserica inchisa si in renovare si astfel nu am reusit sa intram…

Cetatea Oratii sau Oratia (Oratea) se afla pe dealul Sasului, chiar langa drumul ce duce spre Rucar, drumul ce lega in Evul Mediu orasele Campulung de Brasov, Tara Romaneasca de Transilvania. Am intors putin mai sus si am parcat masina in locul de refugiu cu belvedere de langa cetate. Dupa ce ne-am uitat pe panourile expuse in aceasta parcare, am coborat in circa 5 minute pana la ruinele cetatii. Nu se stie cu exactitate cand a fost ridicata aceasta cetate sau de catre cine. Se presupune ca au fost cavalerii teutoni intalniti la Feldioara, pentru ca in trecut cetatea purta numele de cetatea Neamtului sau ca a fost ridicata la ordinul regelui Ungariei ca si fortificatie de vama in jurul anilor 1300.

Merita sa va opriti aici si sa coborati pana la acest loc istoric pentru peisajul de-a dreptul spectaculos, cu o priveliste uimitoare asupra drumului ce lega cele doua provincii. Si de aceasta data ca de multe ori cand am vazut partea plina a paharului, am ignorat panourile informative scorojite, locul neamenajat si cosurile de gunoi pline pana la refuz si ne-am bucurat pana la cetate de privelistea superba.

Ne-am intors apoi spre cheile Dambovicioarei, unde intrarea in defileu ne-a costat 2 lei de persoana. Puteti lasa masina aici si parcurge pe jos circa 4 km pana la pestera sau mai departe pana in cheile Brusturetului, totusi nu as recomanda asta avand in vedere faptul ca nu este un drum amenajat pentru pietoni iar drumul ingust din chei abia permite trecerea a doua masini una pe langa cealalta.

Pestera Dambovicioara se afla chiar in cheile Dambovicioarei si isi trage numele de la raul care trece prin fata sa. Aceasta nu impresioneaza cu ceva in mod special, dar racoarea sa este numai buna in verile cu arsita, iar o plimbare pe aici cu copiii le da acestora o senzatie de aventura. Fata de ultima vizita, amenajarea pesterii s-a mai imbunatatit, in sensul ca s-au pus niste proiectoare ce-si schimba culoarea, asa cum am mai vazut la pestera Bolii, iar poarta de intrare din metal a fost acoperita cu felii de busteni, pentru a-I conferii un aer mai natural. Biletul de intrare in pestera costa 8 lei de persoana.

Drumul spre cheile Brusturetului l-am continuat partial pe asfalt, partial pe un drum prafuit. Cheile sunt spectaculoase si am descoperit aici un loc frumos numai bun de camping. Voiam sa mancam la cabana Pietricica, dar din pacate am gasit-o inchisa fara sa gasim informatii despre acest fapt pe internet. Cum restaurantul de la baza pesterii nu ne-a inspirat prea mare incredere a trebuit sa ne intoarcem la singurul restaurant din zona…

Dupa masa, traseul schitat de acasa prevedea si o oprire pe la Pestera Coltul Surpat, dar avertismentul de la intrare nu ne-a incurajat sa mai urcam cu copiii, asa ca am continuat mai departe spre Lacul Satic format pe raul Dambovita. Drumul pana aici este destul de prafuit, dar a meritat totusi sa vedem pitorescul lac si potentialul pensiunilor din zona.


Sursa: taradacilor.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!