O stâncă solitară aflată la coada lacului de acumulare Izvorul Muntelui, la câţiva kilometri de staţiunea Durău, a captivat atenţia şi a stârnit imaginaţia localnicilor care au ţesut în jurul ei legende cu draci, căpcăuni şi un pariu pus cu Dumnezeu. Unii spun că aceasta şi-ar schimba noaptea poziţia, iar alţii cred că Diavolul ar continua să o viziteze şi să se aşeze în vârful ei, moment în care focurile se sting, iar animalele şi păsările tac.

Piatra Dracului, aflată la coada lacului de acumulare Izvorului Muntelui de pe râul Bistriţa, este un monument al naturii cu statut de rezervaţie naturală. Stânca are o înălţime de 23 de metri şi este amplasată pe o terasă la câţiva metri deasupra nivelului apei. O poţi vedea cel mai bine atunci când treci viaductul care traversează lacul de acumulare.

Localnicii au mai multe legende legate de Piatra Dracului. Prima dintre acestea vorbeşte despre un pariu făcut de Diavol cu Dumnezeu. Diavolul voia să obţină controlul asupra omenirii şi l-a convins pe Dumnezeu să pună un pariu cu el pentru a-şi atinge scopul. El s-a lăudat că va putea fura stânca aflată în vârful Ceahlăului şi i-o va putea aduce până în zori. Diavolul a reuşit să o desprindă de pe munte, dar în timp ce încerca să o aducă a auzit cântecul cocoşilor de la răsăritul soarelui, s-a sperit şi a scăpat-o. Încă mai încearcă să o mişte din loc, spun localnicii, dar nu reuşeşte niciodată mai mult de câţiva centimetri. Aşa s-a ajuns să se creadă că Piatra Dracului îşi modifică poziţia în timpului nopţii, lucru explicat de specialişti ca fiind, de fapt, o iluzie optică apărută prin mărirea sau micşorarea debitului apei.

33586-mediafax-foto-adrian-stoicoviciu

O altă legendă vorbeşte despre supărarea lui Dumnezeu asupra oamenilor, care prin comportamentul lor îl dezamăgiseră. Atunci, Diavolul i-a propus acestuia să îi pedepsească printr-un potop asemenea celui din vremea lui Noe. Aşa spera el să câştige lumea. O furtună puternică a pornit şi Diavolul a vrut să oprească cursul Bistriţei cu o stâncă desprisă din Ceahlău şi astfel să-i înece pe oameni. Deşi a reuşit să ia stânca şi să plece cu ea în zbor, Satana şi-a pierdut puterile la auzul cântecul cocoşilor, care anunţa că noaptea se termina, şi a scăpat-o. Potopul a distrus casele localnicilor, dar stânca nu s-a clintit în faţa apelor. Din când în când, Diavolul se mai întoarce la ea şi se aşează în vârf. Atunci, ca prin vrajă, toate focurile se sting, iar animalele şi păsările tac. Această legendă apare şi în scrierile lui Alecu Russo.

A treia legendă legată de Piatra Dracului vorbeşte despre un căpcăun care trăia pe Ceahlău. El ademenea tinerele pe platoul muntelui şi le transforma în stane de piatră. Un tată al cărei fiică fusese răpită de căpcăun a adunat mai mulţi localnici şi a mers să îl pândească pe căpcăun cu dorinţa de a-l nimici. Furios, căpcăunul a aşteptat căderea nopţii, care a venit odată cu o furtună puternică, a smuls o stâncă de pe Ceahlău şi a încercat să o arunce peste satul răzvrătiţilor. El a scăpat însă piatra în afara satului, după ce duhul bun al Ceahlăului, înfăţişat ca un tânăr voinic călare pe un cal înaripat, l-a izbit cu spada peste gheare.

Pentru a se feri de spiritele rele din legende, localnicii au aşezat pe vârful Pietrei Dracului o cruce, la care se pot închina toţi trecătorii. Piatra Dracului mai este cunoscută şi ca Piatra Teiului, pe vârful acesteia crescând la un moment dat un tei.

Sursa: http://www.descopera.ro/

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!