Laurențiu Barbu
Cu peste 190 de brevete de invenţii înregistrate de-a lungul vieţii sale, Gogu Constantinescu este unul dintre cei mai prolifici inventatori români din toate timpurile. Printre ideile sale cele mai cunoscute se numără un dispozitiv de perforare a rocilor, un sistem de sincronizare a mitralierelor cu elicele avioanelor de vânătoare folosite de britanici în Primul Război Mondial şi un strămoş al transmisiei automate cu variaţie continuă de astăzi.
Gogu Constantinescu este unul dintre cei mai prolifici inventatori români din istorie, cu peste 190 de brevete înregistrate de-a lungul vieţii sale.
Dacă ar sta cineva să răsfoiască un dosar cu toate ideile sale, cel mai probabil s-ar opri la invenţii ca perforatorul de roci, sistemul de tragere sincronizată cu mitraliera pe avioanele britanice cu elice din Primul Război Mondial, denumit C.C. Gear, şi convertizorul sonic de cuplu care a dus la crearea unui automobil cu o transmisie automată rudimentară.
Totodată, nu trebuie uitată nici Teoria Sonicităţii, elaborată de Constantinescu, care se referă la transmiterea puterii prin lichide solide sau gaze.
Primii ani
Povestea inventatorului român începe la Craiova, în 4 octombrie 1881, în „casa doctorului”, lângă grădinile Mihai Bravu. Atunci s-a născut George Constantinescu, omul căruia i-am dedicat acest material.
Mama sa, Ana Constantinescu, era de origine alsaciană şi iubea muzica, fiind o pianistă desăvârşită, în vreme ce tatăl său, George, a fost profesor de matematică şi inginerie. Astfel, încă de la vârsta de cinci ani, Gogu Constantinescu a primit primele sale lecţii de muzică, iar abilităţile de matematician s-au dezvoltat natural de-a lungul anilor următori.
În 1904, la vârsta de 23 de ani, a terminat primul din clasă Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri şi a obţinut diploma în Inginerie Civilă şi Militară.
Viaţa la Londra şi colaborarea cu Forţele Aeriene Britanice
După câţiva ani în care a lucrat ca inginer civil în cadrul Serviciului de drumuri şi poduri al Ministerului Lucrărilor Publice, timp în care a contribuit cu succes la construirea câtorva clădiri din beton armat, printre care şi Marea Moschee din Constanţa (într-o perioadă în care folosirea acestui material era extrem de controversată), Gogu Constantinescu se mută la Londra în 1910 pentru a lua parte la revoluţia ingineriei care era condusă de Anglia şi America.
Cu bani foarte puţini, Gogu, care va deveni cunoscut şi sub numele de Constantinesco, a trecut la treabă pentru a-şi pune în practică ideile cu entuziasm. Pe tărâm britanic, Constantinescu a reuşit să-şi breveteze nu mai puţin de 18 invenţii în trei ani, unele dintre ele referindu-se la îmbunătăţirea combustiei motoarelor cu ardere internă, iar altele la metode de transmitere a puterii prin energia transmisă prin unde în lichide.
În 1916, inventatorul român are parte de recunoaşterea Forţelor Aeriene Britanice şi primeşte o comandă care se va dovedi extrem de bănoasă pentru Constantinescu: un sistem de sincronizare a mitralierelor cu elicele avioanelor britanice de război, care urma să îi ajute pe piloţi să tragă în zbor fără a găuri elicea. Primul avion adaptat pentru sistemul dezvoltat român a fost testat în august 1916, iar rezultatele foarte bune ale încercărilor i-au convins pe englezi că banii reginei merită învestiţi în sistemul cunoscut sub numele de C.C. Gear. În cele din urmă, nu mai puţin de 50.000 de exemplare ale au fost fabricate şi au devenit echipament standard al Forţelor Aeriene Britanice, iar inventatorul a fost premiat cu 50.000 de lire sterline, bani pe care i-a împărţit cu partenerul său de afaceri, Walter Haddon.
Spre deosebire de sistemele mecanice de sincronizare ale vremii, conceptul hidraulic al lui Constantinescu avea câteva avantaje clare: rata de tragere era mult mai bună, sincronizarea dintre mitralieră şi elice era mai precisă, iar adaptabilitatea era foarte mare, putând fi montat fără prea multe modificări pe orice tip de motor şi şasiu.
Transmisia automată pentru maşini
În 1919, după sfârşitul războiului, legăturile armatei britanice cu Gogu Constantinescu sunt întrerupte, iar inventatorul român este din nou pe cont propriu, deziluzionat de lipsa de interes pentru munca sa şi cu bani din ce în ce mai puţini.
Craioveanul, care a fost descris de unele publicaţii ca fiind grec, începe munca la o idee care nu-i dădea pace încă din 1910, anul în care a ajuns la Londra – aplicarea principiilor sonicităţii la motoare de orice fel. Chiar şi în timpul războiului, Constantinescu a aprofundat analiza pentru transmisiile cu variaţie continuă şi a ajuns la conceptul convertizorului (în unele publicaţii apare sub numele de convertor).
Primele brevete sunt înregistrate de român în 1923, respectiv 1924, timp în care a prins rădăcini următoarea idee în mintea inventatorului: crearea unei maşini ieftine, în care şoferul să nu aibă grija pedalei de ambreiaj, care să poată parcurge 100 de mile cu un galon de petrol (adică un consum mediu de 2,3 l/100 km) la o viteză de croazieră de 30-40 de mile pe oră (48-64 km/h)
Potrivit informaţiilor vremii, Constantinescu considera că aceste performanţe ar putea fi obţinute cu un motor ieftin de 500 cmc în doi timpi, cu un singur cilindru, împreună cu un convertizor de cuplu care ar fi eliminat cutia de viteze manuală tradiţională şi ambreiajul.
Primul test a fost făcut cu succes în 1923, cu un model experimental care avea un şasiu vechi de Sheffield Simplex şi un motor Singer de doar 10 CP. Maşina a fost dusă la marginea Londrei şi încărcată cu zece oameni, printre care şi inventatorul, la volan, iar testul a fost un succes.
Un an mai târziu, acelaşi concept a fost folosit pentru crearea unui automobil cu motor în doi timpi cu un singur cilindru, care a fost prezentat la Palatul Ingineriei în timpul Expoziţiei de la Wembley din 1924.
Maşina s-a comportat conform aşteptărilor, dar motorul răcit cu aer reprezenta un dezavantaj, la fel şi balansul cauzat de el. Pentru producţia de serie, însă, Gogu a pregătit un nou concept, care folosea un motor de 500 cmc cu doi cilindri, răcit cu apă, cu convertizorul montat între cei doi cilindri. Puterea maximă dezvoltată era de 5,58 CP, iar carburatorul, mai bun decât cel folosit înainte, era brevetat de inventatorul român.
Nu a durat mult până când noua invenţie a inginerului a fost popularizată în presă. În ediţia din aprilie 1924 a revistei americane de ştiinţă Popular Science, convertizorul lui Constantinescu a fost descris astfel: „Transmisiile manuale pentru automobile ar putea dispărea în câţiva ani, după apariţia unei noi invenţii revoluţionare care conectează motorul cu roţile propulsoare fără a folosi nici o treaptă de viteză. Este munca lui George Constantinesco, un distins inginer britanic (sic!)”.
Cu o maşină nouă, mai bună, inventatorul român a mers la Salonul Auto de la Paris în 1926, unde şi-a prezentat creaţia. De altfel, există şi o filmare în care Gogu Constantinescu arată lumii cum funcţionează invenţia sa – el stă lângă maşina cu motorul pornit, iar cu un baston apasă pe pedala de acceleraţie.
Inventatorul român apare în partea a doua a filmării, la minutul 0:39
Citește în continuare: http://www.promotor.ro/masini-noi/dosar-analize/povestea-lui-gogu-constantinescu-romanul-care-a-uimit-lumea-cu-masina-cu-transmisie-automata-in-urma-cu-aproape-100-de-ani-14666270/pag2
