Laurențiu Barbu
Alteța Sa Imperială și Regală Ileana, Arhiducesă a Austriei, Principesă de Habsburg – Toscana, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern a fost fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, arhiducesă de Austria prin căsătorie iar spre finalul vieții, stareță ortodoxă, sub numele de “Maica Alexandra”. Principesa Ileana a fost mătușa regelui Mihai de Romania. Ea se înrudea prin mama sa, regina Maria, cu familiile regale din Marea Britanie și Rusia. A fost o membră activă a mai multor fundații de caritate și a trăit în exil o bună parte din viață. A fondat mănăstirea “Schimbarea la Față” din Ellwood City, Pennsylvania, SUA, unde este și înmormântată.
Ileana s-a născut la București la 23 decembrie 1908/5 ianuarie 1909, ca fiica cea mică a prințesei Maria și a principelui Ferdinand. Deși au existat zvonuri că tatăl adevărat al Ilenei este de fapt Barbu Știrbei, regele a admis paternitatea. A avut patru frați mai mari: Carol, Elisabeta – mai târziu Prințesă moștenitoare a Greciei, Maria – mai târziu regină a Iugoslaviei – și Nicolae. Despre fratele ei mai mic, Mircea, de asemenea s-a spus că ar fi fost copilul Prințului Știrbei; Prințul Mircea a murit la aproape patru ani de febră tifoidă.
Până la vârsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieți la palat. Declanșarea Primului Razboi Mondial, a obligat famila regală, împreună cu guvernul și parlamentul, să se refugieze din calea trupelor germane la Iași. Educația a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti și de la personalul curții. De la mama sa a învățat limbile engleză și franceză, iar de la tată – germana. A fost crescută cu dragoste față de România, poporul, tradițiile și limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea și pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 călătorește împreună cu regina Maria și fratele Nicolae în America, și apoi în Spania. Domnița Ileana – cum o numeau apropiații – a fost fondatoarea sau președintele a unor organizații de cercetași precum Asociația Creștină a Femeilor Române, Asociația Ghidelor și Ghizilor din România etc. Principesa Ileana fiind pasionată de yachting, obține brevetul de căpitan de cursă lungă, navigând mai mulți ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. Participă la diverse expediții în Munții Carpați.
În timpul „Restaurației“, Ileana se afla într-un voiaj în Egipt. Ea a salutat gestul politic al fratelui său, însă, la scurt timp, noul rege, Carol al II-lea, a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de popularitatea Domniței pe care românii o iubeau ca pe regina Maria. La sfârșitul anului 1930, Ileana îi scria Regelui Carol al II-lea: „Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”. Dar Regele, hotărât să nu împartă cu nici un alt membru al familiei regale puterea politică și popularitatea de care se bucura familia regală, a găsit o soluție simplă de „a scăpa” de sora sa: Ileana trebuia să se mărite cu un prinț străin și să plece din țară. În vara anului 1930, însoțind-o pe regină într-o vizită în Spania, Ileana îl întâlnește la Barcelona pe arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins“.
În martie 1931, Ileana și regina Maria, întorcându-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitații primite din Umrich, de la reședința verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntâlnește pe arhiducele Anton. Se pare că reîntâlnirea nu era întâmplătoare, arhiducele fiind chemat la dorința expresă a Regelui Carol al II-lea. Inițiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvântarea și consimțământul ca șef al Casei Regale. La întoarcerea în țară, Ileana a anunțat oficial că intenționează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Șeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, își dă acordul.
Anton era fiul arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana și al arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea nașilor de botez. După proclamarea Republicii Austria, Anton și familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al școlii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic și de aviație. Împătimit aviator, era câștigătorul a numeroase concursuri aviatice internaționale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia și pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism și yachting.
Căsătoria a fost rodul unei iubiri împărtășite de ambii soți și o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară când un membru al familiei regale s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianță matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în țară pentru un membru al familiei regale române. Ceremonia căsătoriei are loc la castelul Pelișor, pe data de 26-27 iulie, Ileana având 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.
Conjucturile politice ale timpului, revoluția din Spania și decizia lui Carol al II-lea ca descendenții din familia Habsburg sa nu fie născuți pe pământ românesc a pus pe tinerii căsătoriți în mare dificultate. Ei sunt nevoiți să plece în Austria în 1931. S-au stabilit la castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei șase copii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldații români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuțiile naziștilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la castelul Bran. Înființează lângă castel, „Spitalul Inima Reginei”, în onoarea reginei Maria. România a fost invadată la scurt timp de sovietici, iar regele Mihai a fost forțat să abdice. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întâi în Elveția apoi în Argentina. La Buenos Aires a înființat un cămin destinat refugiaților politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston.
În 1954 mariajul cu arhiducele Anton s-a terminat prin divorț. În același an principesa s-a recăsătorit, de acestă dată cu Ștefan Isărescu în Newton, Massachusetts, mariaj terminat în 1965 prin divorț. În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) și a soțului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959). Principesa s-a alăturat Bisericii Ortodoxe Române și sub numele de maica Alexandra a devenit stareța mănăstirii cu hramul “Schimbarea la față” din Ellwood City, Pennsylvania, până la moartea sa în 1991. După căderea regimului Ceaușescu, maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani și suferindă. Câteva luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio, ca urmare a unor complicații survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit în chilia mănăstirii.
Sursa: istorie-pe-scurt.ro
