Laurențiu Barbu
Pe 15 iulie 1915 un soldat îndrăgostit se afla în război în orașul Brunn. De acolo trimetea o fotografie către iubita lui Weronica din Unter-Wikov din Bucovina, un sat din cealaltă parte a imperiului. Pe spatele fotografiei scrisese următorul mesaj:
„Mai întăi de toate eu mănchin cu sănătate la soția mea departe, frumos te sărut prin carte că cu gurița-s departe,șiți trimăt portretul meu săl pui în pătuțul tău să gândești la Dumnadău și la soțiorul tău dacă nuneom întâlni tu săl ții pânăi muri săl pui supt perna ta, soț ca mine nu-i avea.și sănatate dela Constantin.”(ortografia lasă de dorit însă este de înțeles pentru o persoană care a făcut 4 clase de școală și acelea în limba germană).
Inevitabilul s-a produs. Fotografia a ajuns sub pernă. A fost ultima lui declarație de dragoste, ultimele cuvinte către soția lui. Constantin nu s-a mai întors, nu s-au mai întâlnit niciodată. Imperiul s-a destrămat. Peste fotografie a mai trecut un război mondial. Peste zeci de ani soția iubită a murit de bătrânețe cu fotografia în mână. Băiețelul lor care avea atunci vre-o 7 ani a murit și el de bătrânețe și prea mulți ani de comunism peste alte zeci de ani. Tot de bătrână a murit nu demult și nepoata lor, nenăscută încă pe atunci.
La 98 de ani după ce a fost trimisă această scrisoare un stră-strănepot de-al celui care a trimis-o face din această fotografie un subiect de scris pe blog de ziua îndrăgostiților.
Sursa: inbucovina.ro
