Laurențiu Barbu
Dacă, în casă, în mașină sau în tren, te afli între două ferestre deschise, ai mari șanse să răcești sau să te alegi cu o măsea umflată. Orice român știe asta.
Pe la praguri și pe muchiile ușilor, noi lipim burete sau montăm pernițe. Altfel, picioarele fără șosete groase sunt poarta prin care durerile de șale, de rinichi sau de încheieturi ne pot ataca firavul corp.
Acestor efecte, românul le-a găsit cauza universală: te trage curentul.
Pentru unii, „curentul” e o inepuizabilă sursă de umor, marcă înregistrată românească și greu de tradus în alte limbi. Ați întâlnit, probabil, cel puțin un străin care s-a mirat peste poate când i-ați spus să închidă geamul sau ventilatorul, că vă trage…
Viclenia „curentului” rămâne însă proverbială. Dacă nu ai fost prevăzător și „te-a tras”, în scurt timp, simptomele o să îți demonstreze că „ai prins curent”.
Chiar dacă e vorba despre un diagnostic popular, cu un larg spectru de manifestări, problema are baze reale și cuantificabile. Am apelat la medici pentru a ne lămuri: există sau nu „curent”? Și, dacă există, cum te trage? 
Ipoteze
„Treaba cu statul în curent și umflatul la măsele există de când e lumea. Dacă nu ai afecțiuni dentare, poți sta pe ușa trenului de la Iași la Timișoara și nu pățești nimic. Poate vei contacta doar o conjunctivită”, spune doctorul Septimiu Bizo, medic stomatolog în Cluj.
„Trasul curentului” e o sintagmă atât de vagă, încât cu greu poți găsi specialiști dispuși să despice firul în patru de dragul unui joc jurnalistic.
Pentru medici, această expresie pur și simplu nu există.
Ei includ simptomele în sertărașe specifice fiecărei patologii. Noi, profanii, am găsit un diagnostic universal, valabil în cele mai multe dintre cazurile de îmbolnăvire ușoară.
„Nu cred că putem reduce la o ‘legendă’ un număr mare de teorii fizio-patologice, pe de o parte. Pe de altă parte, cred că este o expresie neaoșă, un fel de ‘demonizare’ a unui spectru larg de acuze. Probabil că este și un deficit de educație medicală, generat în primă instanță de accesul dificil la medic, dar și de dorința de a pune ordine în ceea ce ni se întâmplă. Orice lucru căruia îi găsim o explicație devine mai coerent, mai ușor de acceptat, e o îmblânzire a realității”, consideră doctorul Violeta Perlea, medic imunolog în București.
Dacă nu avem nicio predispoziție să ne îmbolnăvim, atunci statul în curent este, folosind altă expresie românească, precum apa sfințită.
Nici nu face rău, dar nici nu ajută. Nu ai probleme dentare, nu te umfli. Dar să fim serioși: cine nu are nicio problemă dentară?
„Orice dinte tratat pe canal, mai ales dacă are o mică pungă de puroi, este o bombiță cu ceas care se activează de multe ori la curent”, spune doctorul Septimiu Bizo.
Scutul
Irina Alexandru, medic imunolog la Iași, ne explică ce efecte are aerul rece asupra părților expuse ale corpului:
„Temperatura normală a corpului este de 36,5 – 37,2 grade Celsius, iar frigul poate diminua răspunsul imun al organismului. Mai exact, răspunsul imun este scăzut prin scăderea temperaturii. Astfel, activitatea anumitor mediatori implicați în inițierea și susținerea apărării organismului poate fi îngreunată prin scăderea temperaturii corpului cu doar 1,5 grade”.
Altfel spus, dacă temperatura corpului coboară sub limita normală, scutul organismului cade.
Dacă temperatura corpului ajunge la 33 de grade, virusurile găsesc un mediu propice pentru a se înmulți. Deci, mai spune Irina Alexandru, scăderea temperaturii corporale prin „trasul curentului” poate favoriza o infecție virală.
Evit să stau în curent ca să mă feresc de durerile de dinți, de urechi. Nu știu dacă am avut vreodată probleme din cauza lui, dar nu-mi place să mă bată curentul în față.
A.S. (36 de ani)
Rece, rece, cald
Se mai întâmplă ceva: curenții de aer rece determină constricția vaselor periferice, ceea ce înseamnă că articulațiile primesc mai puțin sânge și devin mai reci și mai dureroase.
„Mucoasa nazală suferă și ea, expunerea la aer rece determinând congestia vaselor nasului și creșterea producției de mucus asociate cu senzația de nas înfundat și plin de secreții”, spune Brândușa Petruțescu, medic imunolog.
Cele mai expuse la pierderea de căldură sunt zonele periferice: membre, urechi, nas.
Fluctuațiile frig-cald sau, altfel spus, curenții reci care perturbă mediul în care muncim sau ne relaxăm sunt un declanșator pentru abcesele dentare. Acestea apar mai frecvent vara, când oamenii pornesc aerul condiționat în mașină sau circulă cu geamurile deschise.
„Schimbările bruște de temperatură declanșează, se pare, reacții. La fel ca gripa, care apare mai ales când sunt variații mari de temperatură. În cazul dinților cu abcese, cred că doar variația termică e de vină. Cei care vin cu dinții umflați au, de obicei, o sticlă cu apă rece la ei. Recele calmează, cum e cazul cu toate inflamațiile. Când intră pe ușa cabinetului cu sticla în față, deja i-ai pus diagnosticul”, spune doctorul Bizo. 
Sunt românii mai sensibili la curenții de aer rece decât alte popoare? Doctorii spun că nu. Și că e vorba doar de o mentalitate înrădăcinată și de o doză de inventivitate. 🙂
Sursa articol: https://pressone.ro/
