Tradițiile românești- între mit și adevăr- partea I

Fiecare popor se deosebește prin cultura și istoria lui. De astfel, mai există un punct diferențiator între țări și anume, tradiția. Obiceiurile, ce poate pentru unele persoane nu sunt foarte interesante, sunt de fapt cele care definesc o națiune. Astfel se întâmplă și la nivelul României, țară în care de-a lungul timpului s-au format sute de tradiții și obiceiuri, care mai de care mai interesante. Însă, ce sa fie adevărat și ce nu cu privire la toate poveștile din folclorul românesc? Ei bine, asta nu vom știi niciodată. Tot ce putem face este să promovăm tradiția românească și să o respectăm, pentru că este singura care reprezintă cu adevărat România.

La ce serveşte libertatea unui popor care-şi ignoră drepturile, care-şi uită îndatoririle sacre, care-şi calcă-n picioare propriile valori şi tradiţii?

Ion Cristofor

Ce tradiții cunoști?

Ei bine, pe cele mai populare cu siguranță le știm cu toții. Mărțișorul spre exemplu este printre unicele obiceiuri, ce are loc doar în țara noastră. Crăciunul vine cu clasicul sacrificiu al porcului, iar vara ne aduce călușarii dornici să ne danseze. Însă, ce alte obiceiuri mai există în România?

Cunoscand istoria, eroii, traditia, ne facem mai sociabili, mai altruisti, mai iubitori de om si viata.

Nicolae Iorga

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri este reprezentat de două sărbători, una fiind celebrată iarna, iar una vara. Prin zonele Olteniei, localnicii le numesc ,,Ziua Moșilor”. Cum se desfășoară această tradiție? Totul se rezumă la niște alimente și obiecte pe care sătenii și le împart cu scopul de a le oferi în numele celor trecuți în neființă. Moșii de iarnă sunt cinstiți cu castroane de răcituri și linguri, pe care gospodinele le pregătesc și apoi le împart vecinilor. Moșii de vară se sărbătoresc prin împărțirea de căni împodobite cu flori, pe care sătenii le umplu cu vin. Aceste două sărbători sunt cinstite și respectate în acele sate în care bătrânii încă trăiesc după obiceiurile trecutului folcloric. Sunt oamenii ce poartă aceste tradiții către noile generații și astfel, țin vie memoria unor timpuri uitate. Pentru că cea mai mare problemă a obiceiurilor este lumea modernă, care mu face altceva decât să respingă cultura tradițională.

Tradiții care s-au remarcat și mai sunt practicate în anumite sate sunt cele ce însoțesc nunta. Câte și mai câte nu trebuie să facă cei doi miri în cea mai frumoasă zi din viața lor. În zilele actuale, nunta se rezumă la primărie , biserică și petrecere. Ei bine, o nuntă realizată după tradiții este mult mai bogată și chiar grea, am putea spune. Totul începe cu “darul nașilor”. Soții își aleg părinții spirituali, mergând la aceștia cu daruri și vorbe frumoase, pentru a îi convinge să le fie alături. Când aceștia acceptă, încep pregătirile. Totul începe cu ziua de joi de dinaintea nunții. Această zi poartă numele de ,,Ziua Bradului”. Fetele din sat fac frumoase flori cu care împodobesc un brad natural. Bradul va fi purtat peste tot în ziua nunții, la udat și la biserică. La sfârșit de zi se pune la streașina casei. În ziua nunții fiecare dintre cei doi miri are sarcinile proprii. Mireasa merge la ,,udat”, iar mirele își aduce nașii acasă. Cum au loc aceste două obiceiuri? Cel mai interesant este cel făcut de mireasă. Însoțită de un frumos băiat, de muzică și de petrecăreți, aceasta merge prin sat, trecând pe lângă trei fântâni. Trebuie să țină împreună cu flăcăul o găleată legată cu prosop brodat de mână. La fiecare fântână se opresc, scot apă, o varsă de trei ori cu piciorul, iar mireasa cu un buchet de busuioc, stropește de trei ori în aer sub formă de cruce. Apa ce atinge fetele le aduce un soț, se spune. Apoi cu toții fac o horă și dansează. Acest lucru se repetă la fiecare dintre cele trei fântâni.

Pentru mire lucrurile sunt mai simple. El merge la nași însoțit de câțiva petrecăreți și îi invită acasă. Buchetul miresei și florile ce se pun în pieptul mirelui și socrilor, sunt cumpărate de către nași. Odată ce ajung acasă, mirele își vede mireasa pentru prima dată și încep alte obiceiuri: bărbieritul mirelui de către unul dintre cavaleri și punerea florilor de către mireasă. Floarea mirelui este așezată pe sacou de către nașă. După toate acestea, are loc ultimul obicei și anume: punerea voalului de către nașă miresei. Când toate sunt gata, se face o horă frumoasă și se pleacă la biserică. Acestea sunt tradițiile de zi ale unei nunți. O mare parte din ele nu se mai practică, fiind cel drept și foarte obositoare, în special pentru o nuntă în toiul verii. Totuși, fac parte din trecutul nostru ca români și ne definesc în rândul altor popoare.

Tradițiile nu ar trebui să moară, ci ar trebui cinstite de o mare parte dintre noi. Probabil și din păcate, în viitor tradiția va mai apărea doar în aceste articole, care amintesc ce înseamnă și care au fost obiceiurile românești.

Report

Articol publicat de Raluca Ioana

Ce părere ai despre această postare?

23 Points
Upvote Downvote

Comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Loading…

0