Laurențiu Barbu
Horea și Cloșca au fost martirizați la 28 februarie 1785, pe platoul „La furci” lângă Alba Iulia, supliciul lor atrăgând criticile întregii lumi civilizate.
Dupa executia celor doi martiri ai Transilvaniei si ai neamului romanesc, executia prin tragere pe roata a fost abolita din codul penal austriac.
O atrocitate inventată de minți bolnave
Mai intai a fost executat Closca. A fost fixat de sol, cu membrele larg desfacute si bine intinse, sub fiecare incheietura fiind trecute bucati de lemn. Calaul, Grancea Racokzi, din Alba Iulia, a trecut roata de lemn intarita cu piese de metal de 20 de ori peste trupul lui. Horea a asistat, in picioare, la supliciul prietenului sau.
A urmat Horea, caruia i-au dat patru lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi calaul i-a zdrobit pieptul. Dupa alte 8-9 lovituri si-a dat sufletul. Crisan, celalalt conducator al rascoalei din 1784, fusese gasit mort in celula, la 13 februarie 1785, ancheta stabilind ca s-a sinucis. Organele interne ale condamnatilor au fost ingropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost taiate in patru si puse in teapa in cele mai importante localitati din comitatele Alba si Hunedoara.
Aveau la ei în țară „statut de tolerați”
Jean Pierre Brissot de Warville (1754-1793), publicist si infocat sustinator al ideilor revolutionare, mare lider mason, i-a scris „fratelui” Iosif al II-lea, criticandu-l pentru asemenea atrocitate: „Daca romanilor nu li se reda libertatea, inseamna ca toti monarhii Europei trebuie sa se ridice impotriva Statelor Unite ale Americii, sa proscrie Constitutia acestui nou stat si sa condamne ca infama orice alianta cu el.” Taranii din Transilvania s-a revoltat in 1784, sub Horea, Closca si Crisan, din cauza asupririi de catre nemesii maghiari si de autoritatile austriece si din cauza ca aveau, la ei in tara, statut de tolerati. Rascoala a inceput in localitatea Mesteacan, din Hunedoara, la 31 octombrie 1784, si a cuprins repede satele din Cluj, Mures, Alba, Arad, Hunedoara, intinzandu-se in toata Transilvania.
Au „sponsorizat” revoluția franceză
Armata austriaca i-a vanat timp de o luna si jumatate, cand Horea a trimis oamenii acasa din cauza iernii grele, chemandu-i la primavara. Cei trei capi ai rascoalei s-au ascuns in Muntii Apuseni, dar au fost prinsi si incarcerati la Alba Iulia, apoi executati. Istoricul Mircea Dogaru, intr-o editie a Revistei de istorie militara, relata un episod misterios din timpul revoltei, si anume atacarea, din ordinul lui Crisan, sub comanda capitanului sau Lup Draia, a cladirilor Tezauriatului si disparitia intr-o directie necunoscuta a aurului extras din Apuseni. Dogaru sustine ca, prin intermediul unui misterios “conte Salis”, cu numele adevarat Joseph Balsamo, un apropiat al imparatului Iosif al II-lea, o “umbra” a lui Horea si cunoscut in mai multe cercuri revolutionare europene, aurul ar fi ajuns la confreriile ce pregateau marele eveniment francez. Aurul din Apuseni a fost principala sursa de finantare a revolutiei franceze.
