Țurca – jocul copilăriei

Lumea era altfel pe atunci și cu toții știm asta. Deși nu era totul în nuanțe de roz, generația cu “cheia la gât” a trăit cea mai frumoasă copilărie.

Pe atunci nu erau calculatoare, nici tablete și nici telefoane mobile. Copiii nu își trimiteau mail-uri sau sms-uri, doar bilețele și promisiuni. Se vedeu afară, în spatele blocului sau pe ulițele satului, nu prin Skype. Ei mergeau vara la bunici la țară și veneau plini de julituri și bronzați de la prea mult stat în soare.

Se jucau afară pană seara târziu, nu exista wifi dar conexiunea dintre ei nu pica niciodată. Nu-și făceau poze, cele mai frumoase trăiri nu pot fi imortalizate. Lor le-a  rămas copilăria pictată în suflet, printre cozi de cireșe și arome de vanilie.

Acum cei care au trăit acea perioadă își amintesc cu drag de jocuri precum Capra, Elasticul, Castelul, Țurca, Mațele încâlcite și multe altele. Pe atunci jocurile nu se terminau niciodată pentru că mereu se inventau altele noi, doar pentru a nu se sparge gașca și a nu pleca acasa. Deși uneori vremea era urâtă sau nu aveai voie să ieși afară, filmul unei generații, Mihaela, era mereu acolo pentru a-ți alunga plictiseala.

Unul dintre cele mai iubite jocuri era Țurca! Un joc, de care copii anilor 60-70 ai secolului trecut încă își amintesc destul de bine. Pentru tineriii zilelor noastre, acest joc numit Țurca este mai degrabă o amintire netrăită cu adevarat, este o amintire ce ține de povestirile părinților sau bunicilor.

Un joc, care poate aparent este cunoscut, totusi, în realitate rămâne a fi necunoscut pentru zilele noastre. Un fapt interesant este ca acum câțiva ani, Țurca se juca pe întreg spațiul românesc. Fiecare regiune având reguli și materiale improvizate. Nu putem vorbi despre un joc, care a apărut și s-a dezvoltat doar într-o regiune specifică. Așadar, Țurca are rădăcini adânci în timp.

Haideți să ne amintim împreună cum se juca acest joc și poate, cândva, îl veți juca cu nepoții voștri. Pentru acest joc aveai nevoie de spațiu de aproximativ 40-50 de m lungime și 20-25 lățime; două echipe a câte unul sau mai mulți jucători în fiecare echipă, o groapă de dimensiuni nu prea mari (aproximativ 5 cm în adâncime și cam 20 cm în lungime); un ciomag de aproximativ 60-80 de cm și  Țurca.

Aceasta este un băț mai mic de aproximativ 15-20 cm lungime, ascuțită la capete și care trebuia să fie cioplită în așa fel încât să fie alcătuită din 4 laturi bine determinate.

Regulamentul jocului poate să difere de la caz la caz, de la o regiune la alta. Însă bucuria pe care o aduce pe chipul celor care-l joacă este nemăsurată.

Iată versiunea cea mai cunoscută a jocului Țurca

Cele două echipe se așază pe rând, una la groapă, iar cealaltă în teren. Echipa care urmează să dea prin fiecare jucător o serie de lovituri din direcția gropii spre echipa așezată în teren, echipa amplasată în teren are drept sarcină să prindă sau să arunce țurca după anumite reguli.

Prima lovitură îi revine jucătorilor situați în preajma gropii și constă în așezarea țurcii perpendicular  pe groapă. Primul jucător cu ambele mâini ia ciomagul în așa fel încât celălalt capăt al ciomagului să fie amplasat în groapă, sub țurcă. Apoi se aruncă țurca printr-o smucire, în teren. Jucătorii din cealaltă echipă trebuie să stea la o distanță de vreo 6 pași, si în acest moment trebuie să prindă țurca.

Dacă o prind fără ca ea să atingă anterior terenul, jucătorul de la groapă este eliminat și trebuie să treacă la lovitură următorul jucător din echipa de lovitură. Dacă cineva din mebrii echipei din teren reușește să atingă țurca, atunci acel membru câștigă posibilitatea de a face un “pas” din locul în care se atinge țurca de pamânt.

Cel care aruncat țurca urmează să așeze ciomagul perpendicular peste mijlocul gropii, iar jucătorul care a atins țurca va lua țurca în mână și va face un pas din locul unde a căzut țurca înspre direcția gropii. Ulterior va arunca țurca înspre groapă în așa fel încât să nimerească ciomagul jucătorului din echipa adversă, care este poziționat în groapă. Dacă atinge ciomagul, jucătorul de la groapă este eliminat, iar dacă nu, cel de la groapă va trece la a doua lovitură.

A doua lovitură constă în a pune țurca cu unul din capete în groapă, astfel încât jucătorul  să poată lovi cu ciomagul peste celălalt capăt în așa fel încât țurca să sară în sus și din aer să lovească țurca cât mai departe în teren. Aici, dacă echipa din teren prinde țurca înainte de a atinge suprafața solului, îi elimină pe cei de la groapă și trec ei la lovire. Acolo unde cade țurca se estimeaza câte ciomege, cap în cap, sunt până la groapă, iar cel de la groapă îi cere spre aprobare echipei din teren.

Dacă sunt de acord, se oferă numărul de puncte stabilit, dacă nu, se trece la măsurat și numărat. Când greșesc cei de la lovitură cu estimatul, li se pune minus dublu, iar dacă greșesc în aprobare cei din teren, li se pune dublu la cei ce au cerut, de la lovire.

În cazul în care în cea de-a doua lovitură țurca atinge pe cineva din jucătorii din teren la cea de-a doua lovitură, fără ca el să o prindă înainte de a atinge pământul, se calculează un număr de puncte în minus stabilit la început pentru echipa din teren.

Joaca continuă până la un anumit număr de puncte. De obicei, acesta este 120. În orice caz, acesta putea fi modificat dupa doleanța participanților.