„Vrem o țară ca afară!” Cunoașteți sloganul. Corect ar fi să nuanțăm. Nu orice importăm din exterior ne va fi de folos. Și nu trebuie să renunțăm la tot ce-i al nostru, doar pentru a fi „ca afară”. Din primele decenii ale secolului XIX, începând cu „bonjurismul”, tot încercăm să-i copiem pe occidentali, omițând că noi avem destinul nostru în lume și felul nostru de a fi. Și că există tipare comportamentamentale și obiceiuri românești pe care inclusiv occidentalii ar trebui să le imite, ca să le fie mai bine. Uităm, cu desăvârșire, acest lucru, până când apare câte un occidental care mai emite câte o afirmație ce ne scoate, măcar puțin, din gravul complex de inferioritate în care ne zbatem.
După cum lesne ne putem aminti, primele zăpezi mai serioase din această iarnă au fost urmate de o scădere drastică a temperaturilor. Anul acesta chiar ne-am dat seama de unde vine expresia „gerul Bobotezei”. Ne-am văitat puțin că autoritățile nu s-au mișcat cum trebuie – aici fiind criticabile, uneori, și firmele care au semnat contracte cu primăriile pentru deszăpezire, s-au închis școlile, dar țara n-a fost paralizată de către căderile de omăt și gerurile ulterioare.
Britanicul Ran Carmon a avut de rezolvat câteva chestiuni de afaceri, la București, chiar în acele zile în care iarna și-a flexat mușchii și și-a spus cuvântul. Potrivit ActiveNews, englezul „a rămas impresionat de faptul că oamenii au ales să înfrunte gerul și zăpada pentru a se duce la muncă”. Atât de impresionat încât a ținut să își exprime admirația pe o rețea de socializare, scriind:
„Tocmai am vizitat România în scopuri de afaceri și vă pot spune că e ceva ce putem învăța de la acei oameni. Afară erau -15 grade și oamenii se duceau la muncă, din fericire. Nu se putea merge pe troutuar, se mergea pe carosabil. Ei se duceau la muncă la timp, își respectau jobul. Dacă această furtună de zăpadă avea loc în Marea Britanie, totul era închis.”
E imposibil de aflat ce își spunea fiecare cetățean cu privire la condițiile de drum în care era nevoit să se deplaseze, dar mai important este că oamenii aceia simpli se duceau hotărâți la locurile lor de muncă și că, în același timp, duceau toată România în spate. Datorită lor, a acelor anonimi extraordinari, România merge înainte. Să îndreptăm către ei, către toți românii care muncesc și care nu se lasă învinși de vremuri și de vreme, un gând de recunoștință. O merită!
sursa: www.cunoastelumea.ro