Am pierdut de la Revoluție încoace 20 de ani cu scrierea articolelor politice (publicate în Cotidianul lui Ioan Rațiu sau în reviste săptămânale ale vremii, Contrapunct — în vremea când mă aflam în fruntea ei, în 1990, Luceafărul, sub conducerea lui Laurențiu Ulici, Phoenix — condus de Horia Gârbea, Acum — condus de Stelian Tănase, Contemporanul — condus de N. Breban sau Timpul, condus de C.M. Spiridon și Cuget, foaie monarhistă condusă de Valentin Hossu-Longin, să mă refer numai la cele la care am colaborat în anii 90, majoritatea au dispărut; nici nu mai țin minte la câte alte foi am mai colaborat, las la o parte Revista V, fondată de mine în 15 ianuarie 1990, care apărea la două săptămâni, cât am condus-o).

 

În mod miraculos, după ce Traian Băsescu a rămas în funcție, pus de Curtea Constituțională, împotriva unei majorități covârșitoare care l-a trimis la plimbare la referendum, m-am lecuit de scris articole politice, înțelegând încă o dată că totul nu e decât… zădărnicie. Am scris și zilnic texte politice, cât am ținut un blog ambițios (pe numele meu; era unic, în felul lui, scriind și postând în fiecare seară), până m-am scârbit, luând seama că unul ca Traian Băsescu, „alunecos”, de nedislocat (sau băgat la pușcărie), era prezent în toate: și în justiție, și în serviciile secrete, și în mafiile (inclusiv imobiliare; că e un adevărat jaf pe seama restituirilor „în natură”, cu tot felul de interpuși; se fură cu legea în mână), care-l îmbogățeau. Culmea, nu s-a mai schimbat nimic până azi, clasa politică fură din bani publici în prostie (deși toată lumea nu înțelege de unde se mai poate fura; păi dacă s-a desființat economia românească moștenită, e clar că banii s-au împărțit „cui trebuie”; iar economia postcomunistă, să poate să existe, trebuie să „cotizeze” la cei ce ne conduc, din clasa politică, nu se poate dezvolta altfel „democrația”). În acest 2016, suntem iar în an electoral, clasa politica e pe val, iar se votează pe liste de partid. Natural, nu mă voi duce să votez, că n-am cu cine („independenții” s-au dovedit a fi la fel de corupți de politică). Atâta pagubă că nu vin eu la urne, zic mersi că nu a fost și la noi votată legea votului obligatoriu (cum a fost votată în Bulgaria deunăzi; altă țară cu o clasă politică de doi bani, coruptă), să fiu pus să dau socoteală…

Mă uit cu mare tristețe, nu mai departe, la nefericitul primar abuziv (azi, fost primar) pe nume Cristian Popescu Piedone — mare descurcăreț, „imposibil” de pus la zid, cu adevărat (nici măcar cei 64 de morți de la Colectiv-ul din parohia lui nu au contat; un club Colectiv deschis prin corupție crasă, se subînțelege; e un demnitar nenorocit), trecut prin tot felul de partide, ajuns și ambasador! Era înnebunit să rămână primar, dar a fost pus la zid de instanță (la cerea străzii și a organizațiilor civice), care nu l-a mai lăsat să candideze în acest an la alegerile locale, oricât s-a zbătut. Eu sunt una dintre victimele acestui primar de rea-credință, imoral, o nulitate care nu merită nici măcar o pomenire într-un articol. Am locuit în sectorul 4 și când era el primar, m-am plâns în scris: nici măcar n-am primit un răspuns. De câte ori am cerut să am o discuție cu el, dispărea, era imposibil de ajuns la biroul lui (mai degrabă intrai la președintele țării). Știți, am fost scos din minți de o cârciumă de lux de sub apartamentul meu (fost magazin, la parter, cu scară interioară de marochinărie; cel care a subînchiriat magazinul s-a îmbogățit pe nervii familiei mele), cu terasă sub ferestrele apartamentului la bloc, cârciumă patronată de o pereche abrutizată irlandezo-israeliană — căreia am reușit să-i fac dosar penal abia în al 17-lea an de teroare, găsind înțelegere la un procuror de sector că mi se încălcă dreptul la viață pe propria proprietate (aveam în cârciuma sub apartamentul nostru muzică dată la maximum non-stop și mirosul de la bucătărie era toxic; nu mai pun la socoteală fumul gros de tutun și scandalurile bețivilor de afară și dinlăuntrul cârciumii; soția s-a îmbolnăvit de inimă, la mine s-a agravat ulcerația de duoden, fiul, care locuia cu noi, se mira că n-am intrat toți trei în spiralul de nebuni).

La deschiderea procesului penal, șmecherii de la „Irish Pub de la Fântâni” au închis locația și… cârciuma a fost redeschisă (cu șantier infernal), cu complicitatea primarului Piedone, de către cel ce s-a îmbogățit de pe urma subînchirierii, un individ pe nume George Văduva (care a împânzit Bucureștii cu gogoșerii; el era și este probabil principalul finanțator al lui Piedone în alegeri). M-am declarat învins, în sfârșit, înțelegând că nu mă mai pot lupta cu mafia primăriei sectorului 4, personal cu primarul Piedone, poliția fiind complice. Am vândut apartamentul la începutul anului 2014, mafia a triumfat (gogoșarul și-a extins afacerea acolo unde am locuit, după ce a redeschis cârciuma Irish Pub, a cumpărat și magazinele vecine și le-a transformat în restaurant, cofetărie de lux sau hotel, cu binecuvântarea primarului Piedone, care-i stă la picioare; mărturisesc, nici nu mai întorc de curiozitate capul de câte ori trec prin preajma locului unde am locuit 24 de ani, o scară de bloc dată USR, pe când era Mircea Dinescu președinte, în numele Revoluției, asigurând locuințe scriitorilor sau șoferilor și femeilor de serviciu de la USR).

Să ne amintim, în 24 aprilie 2016, Piedone „și-a depus candidatura cu 5.600 de semnături, dar nu ca independent, ci din partea Partidului Puterii Umaniste”, a declarat purtătorul de cuvânt al Biroului Electoral din sectorul 4… După ce Piedone și-a depus anul trecut „demisia de onoare” din funcția de primar al Sectorului 4 în urma unor proteste masive de stradă în care oamenii l-au acuzat că este și el responsabil de tragedia din clubul Colectiv. Cu toate acestea, la începutul lunii aprilie, Piedone anunța că intră în cursa pentru primărie ca independent, considerând că așa își va „repara onoarea ca om”. Onoarea? Ce politruc fără caracter! Candidatura sa a fost însă respinsă după ce a fost contestată de avocatul Gheorghe Piperea, constatându-se, astfel, că jumătate dintre semnăturile prezentate de acesta la biroul electoral nu respectă condițiile legale, fiind inclusiv date de minori care nu ar fi împlinit 18 ani până la vot… Asta nu l-a oprit (scrie Ziare.com / Mediafax) însă pe Piedone, care a anunțat pe Facebook că nu renunță și tot candidează. „Există doar două variante – să mă omoare sau să mă lase să mă supun judecății la vot”. Ați citi „să mă omoare”! Ăsta e discurs mafiot. Degeaba și-a scos baronul Piedone „gealații” la bătaie, să intimideze și să corupă electoratul sectorului 4 să-l voteze cu orice preț. Un electorat și așa debusolat, care se tot bucură de un „parc al copiilor” amenajat infect de Piedone, îngrămădit (cu minime locuri de parcare și cu „poduri de trecere” periculoase), din bani europeni. Justiția nu l-a lăsat să candideze, l-a pus cu botul pe labe. Piedone a dat demult de gustul puterii absolute și e convins că, acoperit cu hârtii justificative, niciodată nu va fi prins cu… „mita la vedere” (deși acum are dosar penal deschis de corupție, aflat sub control judiciar). Personal, sunt convins că electoratul sectorului 4 l-at fi votat din inerție tâmpă dacă era lăsat să candideze. Piedone nu mai poate trăi fără bani murdari, adunați cu găleata, „furați pe șest”.

Personal, îi urez din toată inima să ajungă în pușcărie (împreună cu patronul cârciumii de sub apartamentul meu, care m-a chinuit 17 ani, G. Văduva, unul dintre cei ce-i umplu buzunarele). Bineînțeles, nu mi se va satisface dorința (să intre în pușcărie), învingător e unul ca el. Slavă cerului, a fost contestat până în pânzele albe. Gh. Piperea declara: Candidatura lui Piedone — „Este o sfidare a justiției”! Și Piedone a intrat pe linie moartă, adevărară minune. Nu m-aș mira însă să aud că va candida la alegerile parlamentare!

Liviu Ioan Stoiciu

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!