La 4 februarie 1948, a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală româno-sovietic, care consacra satelizarea României de către URSS.

La 4 februarie 1948 reprezentanṭii unei Românii ocupate de trupe sovietice semnau la Moscova Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu U.R.S.S., cu valabilitate de 20 de ani. Printre prevederile sale înrobitoare era prevăzută ṣi obligativitatea consultării guvernului sovietic în toate problemele de politică externă.

Prin acest act, România era împiedicată să promoveze o politică externă proprie; relaṭiile sale diplomatice cu alte state în afară de cele „frăṭeṣti” deveneau inexistente. Cel puṭin până la mijlocul anilor ‘50, izolarea ṭării noastre a fost aproape completă. Orice decizie sovietică era îndeplinită fără cârtire. Un prim exemplu de aliniere a fost în 1948 când s-a produs ruptura dintre sovietici ṣi iugoslavi. Evenimentul a transformat România într-unul dintre principalele centre ale campaniilor împotriva lui Tito.

Bineînṭeles că nu s-a putut vorbi ṣi scrie atunci despre ceea ce a reprezentat cu adevărat pentru noi tratatul cu U.R.S.S.. Propaganda comunistă s-a lăṭit în toate gazetele prezentând lucrurile ca într-o oglindă de bâlci. Revista Secolul Radiofoniei nu a scăpat nici ea neatinsă. În numărul din 8 februarie 1948 îṣi făcea „datoria”, cu un articol semnat Al. C. Constantinescu. Mijloacele de „convingere” erau aceleaṣi… cu o singură scăpare: prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Viaceslav Molotov era numit „domn”, semn că la acea dată grija de a folosi termenul „tovarăṣ” încă nu devenise un reflex.

„Sute de mii de oameni au ieșit în calea delegației române revenită de la Moscova după încheierea Tratatului de prietenie, colaborare ṣi asistenṭă mutuală cu Uniunea Sovietică. Entuziasmul cu care aceste sute de mii de oameni au aclamat pe cei care au semnat Tratatul dovedeṣte că întreg poporul român priveṣte acest Tratat ca pe unul dintre cele mai însemnate acte din istoria sa. […]

De pe vremea turcilor, când plăteam tribut Înaltei Porṭi, până pe vremea lui Antonescu, când puseserăm bogăṭiile ṣi vieṭile noastre la dispoziṭia lui Hitler, raporturile cu marile puteri capitaliste au fost acelea de supuṣi faṭă de stăpâni. Uniunea Sovietică bazează raporturile sale cu celelalte popoare pe principiul egalităṭii depline ṣi respectului reciproc al independenṭei ṣi suveranităṭii. Faptul acesta nu e întâmplător. El izvorăṣte din însăṣi alcătuirea statului sovietic care a desfiinṭat exploatarea omului de către om ṣi a deslănṭuit, astfel, forṭele creatoare ṭinute în lanṭurile egoismului particular de către societatea capitalistă. […]

Tratatul sovieto-român va constitui o nouă barieră puternică în calea oricăror planuri ale unei noi agresiuni ṣi a imperialismului cotropitor„ – a spus d-l Molotov în discursul ṭinut cu ocazia semnării Tratatului. Această nouă barieră e cu atât mai puternică cu cât exprimă ṣi convingerea profundă a poporului român că numai unindu-ṣi forṭele cu acelea ale marilor popoare sovietice poate fi apărată pacea ṣi garantată independenṭa ṣi suveranitatea popoarelor.”, se preciza în articolul semnat de Al. C. Constantinescu.

Mai jos găsiţi prevederile ”TRATAT-ului din 4 februarie 1948 de prietenie, colaborare şi asistenţă între Republica Populară Româna şi Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice”, publicat în Monitorul Oficial nr. 45, din 24 februarie 1948:

”Prezidiumul Republicii Populare Romane şi Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice,
Dorind sa consolideze raporturile prieteneşti dintre România şi Uniunea Sovietica,
În dorinta de a întreţine strânsã colaborare dintre ele, în interesul intaririi pãcii şi securitãţii generale, în conformitate cu scopurile şi principiile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Încredinţaţi ca întreţinerea prieteniei şi a bunei vecinãtãţi dintre România şi Uniunea Sovietica, corespunde intereselor vitale ale popoarelor ambelor State, şi va contribui în chipul cel mai bun la desvoltarea lor economicã,
Au hotãrât în acest scop sa încheie prezentul Tratat şi au numit în calitate de împuterniciţi ai lor:
Prezidiumul Republicii Populare Romane pe d-l Dr. Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romane,
Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice pe d-l Viaceslav Mihailovici Molotov, loctiitor al Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Strãine al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, care, dupã ce au schimbat deplinele puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit, asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
Inaltele Pãrţi Contractante se obliga sa ia în comun toate mãsurile care se afla la dispoziţia lor, pentru înlãturarea oricãrei ameninţãri de repetare a agresiunii din partea Germaniei sau oricãrui alt Stat care s-ar uni cu Germania, direct sau în oricare alta forma.
Inaltele Pãrţi Contractante declara ca ele intenţioneazã sa participe în modul cel mai sincer la toate acţiunile internaţionale, având drept tel asigurarea pãcii şi securitãţii popoarelor şi vor aduce intreaga lor contribuţie la realizarea acestor înalte sarcini.
ART. 2
În cazul când una din Inaltele Pãrţi Contractante va fi antrenata într-un conflict armat cu Germania, care ar incerca sa reinoiasca politica sa de agresiune, sau cu oricare alt Stat, care, direct sau în oricare alta forma, s-ar uni cu Germania în politica sa agresiva, atunci cealaltã Inalta Parte Contractantã va da imediat Partii Contractante, antrenate în conflict, ajutor militar şi de alta natura, prin toate mijloacele aflate la dispoziţia sa.
Prezentul Tratat va fi infaptuit în concordanta cu principiile Chartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 3
Fiecare dintre Inaltele Pãrţi Contractante se obliga sa nu încheie nici o alianta şi sa nu ia parte la nici o coalitie şi nici la acţiuni sau mãsuri îndreptate impotriva celeilalte Înalte Pãrţi Contractante.
ART. 4
Inaltele Pãrţi Contractante se vor consulta între ele cu privire la toate chestiunile internaţionale importante, care ating interesele celor doua pãrţi.
ART. 5
Inaltele Pãrţi Contractante declara ca vor acţiona în spiritul prieteniei şi al colaborãrii, în scopul desvoltarii mai departe şi al intaririi legãturilor economice şi culturale dintre ambele State, urmând principiile respectului reciproc fata de independenta şi suveranitatea lor, precum şi al neamestecului în treburile interne ale celuilalt Stat.
ART. 6
Prezentul Tratat va rãmâne în vigoare timp de 20 de ani, dela data semnãrii lui. Dacã una din Inaltele Pãrţi Contractante, la sfârşitul acestei perioade de 20 de ani, nu declara cu un an înaintea acestui termen dorinta sa de a denunta Tratatul, acesta va rãmâne în vigoare pe încã o durata de 5 ani, şi astfel de fiecare data, pana când una din Inaltele Pãrţi Contractante nu va preaviza în scris cu un an înainte de expirarea perioadei de 5 ani în curs, intenţia sa de a face sa înceteze valabilitatea lui.
Prezentul Tratat intra în vigoare imediat dupã semnarea lui şi urmeazã a fi ratificat în termenul cel mai scurt cu putinta. Schimbul instrumentelor de ratificare se va face la Bucureşti, în timpul cel mai apropiat.
Drept care împuterniciţii au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile lor.
Întocmit la Moscova la 4 Februarie 1948, în 2 exemplare, fiecare în limbile romana şi rusa, ambele texte având putere egala.

Din împuternicirea Prezidiumului Republicii Populare Romane
Dr. PETRU GROZA

Din împuternicirea Prezidiumului Sovietului Suprem, al U. R. S. S.
V. MOLOTOV”

Surse: Rador, Monitorul Oficial