Laurențiu Barbu
Bacșișul în… 1899
“Cuvânt fermecător care deschide până și… porțile raiului. Nu știu dacă portarul nemuritor al drepților și fericiților în viața de apoi va fi atât de tare încât să resiste la sunetul plin de mister al cuvântului bacșiș și să nu deschiză porțile, chiar unui nevrednic de a sta în Eden. Azi bacșișul e omnipotent și universal. (…) Bacșișul de azi e cel mal periculos, cel fără de care, din nenorocirea moravurilor noastre încă ne-europenizate bine, nu poți face un pas, nu poți scoate un act de la o autoritate, nu poți respira în libertate. De acesta nu vorbim: vremea îl va înlătura.” (Th. I. Bercan – articolul “Istoria bacșișului” – “Foia Populară” din 2 iunie 1899).
Bacșișul în… 1929
Prin primăvara anului 1929 “dl. ministru loanițescu a hotărât ca nici un funcționar public să nu mai aibă dreptul de a lua bacsiș”. Nu vă voi spune dacă a reușit sau nu în demersul său pentru că răspunsul îl știți cu toții:
Jalba bacșișului
| Jurnalele din Capitală
O veste tristă Mi-au adus: Ca eu, Bacsiș atotputernic Și cetățean umil, Supus al statului, În care Doar datorii am contractat, Voi fi, Peste puțină vreme, Din ministere Suprimat. M’am încetățenit în țară, Deși De-origine Sunt turc. Oricât ar fi de încurcată Vreo chestie Eu Ți-o descurc. Și unde specialiști iluștrii, Și-au bătut capul Tot degeaba, M’am strecurat pe nesimțite Și gata ! Se făcuse treaba. – Cum de te’nduri, O, excelență, Să săvârșești cumplita crimă ? Dar ce’s eu ? Pensionar nevolnic, Ce din oficiu Se suprimă ? N’am dovedit întotdeauna Și nu prin vorbă Ci de fapt, Că sunt inteligent, Destoinic, Și că la toate cele-s apt ? Nu’s eu cinstit ? Când spun un lucru Nu mă țiu oare de cuvânt ? Sau nu’s politicos ? Întreabă Pe ușieri dacă nu sânt ! |
Sunt însurat
Și-a mea nevastă La rândul ei E funcționară ? Sau sânt lipsit de conștiință ? Atunci, De ce mă dai afară ? Când eu La locul meu, Cuminte, Sub orișice guvern am stat ? Ce-ți dete’n cap, o excelență, Cu lovitura ta de stat ?! Sânt doar străini în țara asta, Ce nu pricep limba româna. Le-am arătat, Să înțeleagă, Cu-o caldă strângere de mână, C’un plic inofensiv În fine, Cu felul meu subtil, Discret, Am reușit întotdeauna, Să le servesc De interpret. Eu n’am venit Să-mi fac reclamă Dar um venit Ca să reclam Și protestez cu vehemență Că mă suprimi Netam-nesam ! lar dacă totuși Îmi tai capul, Cu-al legii nemilos satâr Rămâne viu, Invulnerabil, Un frate bun: Domnul Hatâr ! Autori: B. Acșiș și p. conf. Duduia Grădinărița („Realitatea Ilustrata din 2 februarie 1929”) |
Bacșișul azi
Se pare că “vremea nu a înlăturat” această plagă a societății noastre. Deși încercari s-au mai făcut. Fără să fie încununate cu succes, bineînțeles: „Impozitul pe bacşiş: Intrată în vigoare, guvernul renunţă la impozitarea bacşişului, măsura fiind anunţată de ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, după o întâlnire cu reprezentanţii patronatelor. „Din păcate nu se poate reglementa în toate speţele sale”, a spus Teodorovici, referindu-se la impozitarea bacşişului.”
Și povestea bacșișului merge însă mai departe…
Sursa: deieri-deazi.blogspot.com
