Laurențiu Barbu
La mijlocul anilor `80, circa două veri la rând cercetătorii de la institutul și muzeul de istorie din Cluj-Napoca au făcut săpături exhaustive în situl arheologic de la Calvaria din cartierul Mănăștur.
Adolescent fiind eram curios să aflu rezultatul cercetărilor, chiar de la studenții de la Istorie și tinerii arheologi coordonați de cercetătorul Adrian Andrei Rusu. Aceștia îmi spuneau în timpul săpăturilor de la valul de pământ ce înconjoară mănăstirea benedictină, că au descoperit urme de zid și artefacte de la o veche cetate din secolul IX, înainte de venirea triburilor maghiare și de așezarea mănăstirească catolică de la 1066. Rezultatul cercetărilor nu s-au făcut publice, deși au existat concluzii științifice că înainte de mănăstirea benedictină, aici a funcționat o cetate a voievodului Gelu de la sfârșitul secolului IX. Comuniștii au „acoperit” descoperirea cu teoria, care s-a dovedit falsă, a lui Constantin Daicoviciu, că centrul puterii ducelui Gelu a fost la Dăbâca. Cetatea Dăbâca era doar un fort militar care proteja intrarea în ducat pe culoarul Lonei şi Poarta Meseşului.
După 1990, istoricii români au susținut două locații pentru capitala lui Gelu, acest ”dux valachorum”. Ioan Silviu Nistor considera că centrul ducatului lui Gelu a fost în comuna actuală Gilău, loc în care s-a ridicat un bust al voievodului. Se suține că cetatea lui Gelu a fost la vărsarea Căpușului în râul Someș. Cronicarul regal Anonymus consideră că Gelu era voievod peste „vlahi și slavi” și s-a opus inscursiunilor triburilor lui Arpad venite din Asia via Panonia. Un alt istoric clujean, Tudor Sălăgean, autorul monumentalei lucrări „Țara lui Gelu”, consideră că centrul puterii politice ar putea pe locul fostului castru roman din actuala Piață a Muzeului din centrul Clujului. „Foarte probabil, nu la Dăbâca era cetatea de scaun a lui Gelu. Pur şi simplu, există o serie de caracteristici care nu se potrivesc”, spune istoricul clujean. Istoricul a propus alte două posibile localizări pentru cetatea de scaun. Una ar fi comuna Gilău, situată pe drumul Cluj-Napoca -Huedin, unde istoricii au găsit ruinele unei fortificaţii medievale din epoca în care Transilvania a fost cucerită de triburile maghiare. Cei care susţin această ipoteză invocă şi asemănarea dintre numele voievodului român şi al comunei. Tudor Sălăgean susține că, în varianta medievală a limbii române, numele Gelu era pronunţat, probabil, Ghelău sau Gelău, o formă apropiată de cea a numelui localităţii Gilău. O altă variantă, susţinută de unele dovezi arheologice, este cea în care cetatea de scaun a lui Gelu se afla în zona castrului roman din zona Pieţei Muzeului din Cluj. Ruinele romane au fost consolidate şi refolosite în timpul în care în zonă a domnit Gelu. „Deocamdată, nu putem da un răspuns tranşant. Doar cercetările din viitor vor putea arăta care a fost, de fapt, cetatea de scaun a voievodului”, susține istoricul Tudor Sălăgean.
Citește mai mult: ziarulnatiunea.ro
