Primul automobil care a circulat pe străzile din ţara noastră i-ar fi aparţinut baronului Barbu Bellu. Maşina era un Peugeot şi putea fi văzută pe străzile din Bucureşti încă din anul 1889.
Baronul Barbu Bellu a fost cu siguranţă o figură aparte a vremurilor sale. Un vizionar, un boier, în adevăratul sens al cuvântului. El este cel care a uimit o întreagă ţară, când a apărut pe străzile oraşului lui Bucur într-un automobil Peugeot, sau cum spuneau contemporanii săi, „într-o trăsură cu motor”.
Barbu Bellu a fost un baron român de origine aromână, fost ministru al Culturii şi al Justiţiei în perioada 1862-1863. Acesta era cunoscut îndeosebi pentru cimitirul cu acelaşi nume din Bucureşti, înfiinţat pe un teren donat chiar de el administraţiei bucureştene. Si-a facut studiile in jurul anului 1843 in Grecia, iar din 1850 a devenit judecator la tribunalul judetului Ilfov, din 1852, conducand institutia respectiva. In 1856 a fost numit procuror la Curtea de Arges. La 7 februarie 1862, Barbu Bellu a devenit Ministru al Culturii, functie din care a demisionat la 24 iunie 1862, dupa asasinarea primului ministru, Barbu Catargiu, varul sau. Apoi, pentru timp de aproape doua luni (14 iunie – 8 august 1863), a ocupat functia de ministru al Justitiei (Dreptatii) in Guvernul Nicolae Cretulescu.
Legenda spune că la sfârşitul anului 1889, baronul Barbu Bellu aduce pentru prima oară un automobil în Capitală. Era vorba despre un Peugeot cu patru locuri, care avea 4 CP. Existau la avea vreme doar câteva zeci de maşini de acest fel în Europa. Automobilul prindea viteza maximă de 18km/h, fiind o „revelaţie” pentru traficul vremii. Oamenii care treceau pe lângă automobil nu le venea să creadă că văd pentru prima oară „o trăsură” care merge fără cal.
Din păcate Barbu Bellu n-a apucat să se bucure prea mult de automobil, deoarece a murit în anul 1900. Ziarele de la acea vreme anunţau decesul baronului de 75 de ani în acest fel: „Se stinse Baronul Bellu, cel cu automobelu”.
Plecat la Paris, în toamna lui 1889, Barbu Bellu descoperă o minune a epocii: automobilul. Armand Peugeot şi Leon Serpollet, într-o colaborare de geniu, creează ceea ce avea să lase fără cuvinte protipendada bucureşteană – automobilul Peugeot. Şi cine altcineva ar fi putut să aducă această inovaţie în Capitală, decât un om ca Barbu Bellu? Presa vremii consemnează o mărturie a baronului faţă de mai-marii Bucureştiului, cu privinţă la apariţia automobilului: „Domnilor, aş vrea să vă cer povăţuiala într-o istorioară ce nu-mi dă pace de niscavai vreme. Vreţi să urcăm puţin la loc cu linişte? Aş vrea să mă consultez cu înţelepciunile voastre.
La Paris, domnii Armand Peugeot şi Leon Serpollet au creat un fel de trăsură cu motor, automobil îi spun ei. Doresc să aduc această invenţie aici, la Bucureşti, dar nu ştiu ce-ar spune oamenii. Să nu crează că voiu a epata, într-o urbe în care mulţi sunt nevoiaşi”.
„Trăsura cu motor” a baronului arăta cu totul diferit faţă de maşina Peugeot pe care o cunoaştem astăzi. Portbagajul era în faţă şi era, de fapt, o geantă. Autovehiculul era acoperit parţial cu un fel de umbrelă, avea faruri şi un levier lung pe post de frână. Dar poate cel mai pitoresc element era transmisia, care se făcea cu lanţ, ca la bicicletă, zgomotul fiind destul de mare. Automobilul lui Bellu era unul dintre cele trei-patru care existau în toată lumea, iar la apariţia pe străzile Capitalei unii îşi făceau cruci largi, alţii căscau ochii mari, iar Bellu prindea 18 km/h.
La moartea sa, în 1900, ziarele vremii aveau să scrie: „Se stinse Baronul Bellu, cel cu automobelu”.
„Domnilor, aş vrea să vă cer povăţuiala într-o istorioară ce nu-mi dă pace de niscavai vreme. Vreţi să urcăm puţin la loc cu linişte? Aş vrea să mă consultez cu înţelepciunile voastre. La Paris, domnii Armand Peugeot şi Leon Serpollet au creat un fel de trăsură cu motor, automobil îi spun ei. Doresc să aduc această invenţie aici, la Bucureşti, dar nu ştiu ce-ar spune oamenii. Să nu crează că voiu a epata, într-o urbe în care mulţi sunt nevoiaşi”, așa își motiva Bellu dorința de a achiziționa prima mașină din România.