Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.
Știați că moneda naţională a Bulgariei este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc? Dar și mai interesant, am putea chiar să ne lăudăm că leul este rudă veche cu dolarul, moneda SUA pentru că denumirea de ”dolar” vine tot de la löwenthaler, pronunțat daler.
În secolul XVIII circulau mai multe monede precum:
- paraua otomană: de la care provine expresia de rigoare ”nu face două parale” . Această expresie semnifica faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.
- şfanţul (zwanziger): de unde provine celebra expresie “nu am nici un şfanţ”
Moneda națională a românilor
În 1835, Alexandru Ghica, domn al Ţării Româneşti, a stabilit ca moneda naţională să se numească “leu”, iar în acelaşi timp, în Moldova, domnitorul Mihail Sturza era pregătit să bată şi să folosească aceeaşi monedă. Valoarea ei, echivalentă cu 60 de parale, era de ajutor în mod teoretic pentru socoteli şi tranzacţii.
Dar Imperiul Otoman nu a fost de acord, deoarece nu era de conceput ca state vasale să aibă monedă proprie. Visul prinsese însă teren şi, în anii următori, Al.I. Cuza s-a ocupat cu îndârjire de această problemă.
Românul şi romanatul
În ciuda existenţei leului de calcul, la venirea pe tronul Principatelor Unite a lui Al. I. Cuza, piaţa românească era dominată în continuare de cursul haotic al monedelor străine. Proiectul baterii unei monede naţionale data încă din anul 1859, când Victor Place, consulul francez la Iaşi a negociat, în numele guvernului român, baterea unei monede naţionale care să aibă aceeaşi valoare cu cea a francului francez.
Asupra denumirii unităţii monetare au existat în epocă numeroase dezbateri. S-a propus numele de ”român”, după modelul francului francez, denumire sub care Victor Place a obţinut acordul unor bănci franceze pentru creditarea primei emisiuni a Principatelor Unite. Proiectul final din anul 1860 stabilea, însă, un alt nume, pe acela de „romanat”, care era divizat în decime sau bani (a zecea parte dintr-un romanat) şi centime sau bănişori (a suta parte dintr-un romanat).
Monedele din aur şi argint urmau să aibă gravată efigia domnitorului pe avers, cu legenda Alexandru Ioan I. Domnu Principatelor-Unite, iar pe revers, armele ţării, cu legenda În Unire tăria.
Proiectul nu a fost însă finalizat, pentru că Napoleon III nu a sprijinit până la capăt emiterea unei monede naţionale româneşti, deoarece nu dorea să provoace o reacţie ostilă a Imperiului otoman.
Moneda Națională a României
În 1867, Principatele Române nu mai ţin cont de interdicţii şi pe 22 aprilie 1867 se promulgă Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale, care stabilește ca monedă națională, echivalent cu un franc francez. După promulgarea legii, s-au bătut monedele de aur de 5, 10 şi 20 de lei, monedele de argint de 50 de bani, 1 leu şi 2 lei şi monedele de bronz de 1, 2, 5 şi 10 bani.
In 1868, a fost emisa prima moneda romaneasca din aur, cu valoarea de 20 lei. Din 1870 s-au batut si monede de argint cu valoarea de 50 de bani (asa-zisele „bancute”), 1 leu si 2 lei. Moneda de aur de 20 de lei din 1868, este prima şi singura unde Carol este numit „domnul românilor”.
Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata pe 1 aprilie 1880, aceasta fiind singura abilitata sa emita moneda de metal si hartie. In 1947 a fost emisa bancnota de 5.000.000 lei, aceasta avand cea mai mare valoare nominala din istoria României.
Banca Națională a României a lansat un filmuleț în care răspunde celor mai mari întrebări despre leu:
surse:
http://www.bnro.ro/Perioada-moderna–1050.aspx#pmr
http://cultural.bzi.ro/
http://www.istorie-pe-scurt.ro/