Maria Lătărețu a fost una dintre cele mai iubite interprete de muzică populară de la noi din țară. Se poate spune că artista a trasat drumul multor cântărețe ce i-au urmat, iar din această categorie face parte, fără dar și poate, și Maria Ciobanu, cea care a ajuns să-i cânte, într-o interpretare proprie, melodia.

Maria Lătărețu a avut noroc în carieră, însă mai puțin în viața personală

Alături de Maria Tănase, Maria Lătărețu a redefinit muzica populară românească. Pe locul al treilea se află o altă Marie, de data aceasta, Maria Ciobanu, cea care, după cum menționam anterior, a dat un suflu nou celebrei melodii care a fost compusă de Lătărețu.

Ce-i drept, mult timp s-a crezut că Lie, Ciocârlie este o melodie cu autor din popor, aparținând folclorului românesc autentic. Cu toate astea, realitatea nu are nicio legătură cu presupunerea, melodia aparținând Mariei Lătărețu.

„Privighetoarea Doljului”, așa cum mai era ea numită de public, a compus celebra melodie de jale inspirată de o mare dramă din viața sa.

Lie, Ciocârlie este, la origini, un cântec de jale și a fost compus de artistă după ce i-au murit cinci copii din cei șase, pe care îi avea.

Patru dintre copiii săi au murit de bronhopneumonie, în timp ce al cincilea, o fetiță, și-a găsit sfârșitul după ce a fost atacată și sfâșiată de un câine, după cum aminteam, de altfel, într-un articol precedent.

În amintirea copiilor pe care i-a pierdut, artista a compus poate cea mai frumoasă doină românească.

Moartea „privighetoarei nepereche”: s-a stins imediat după un spectacol

Celebra și iubita interpretă s-a născut în data de 7 noiembrie 1911, la Bălcești, județul Gorj, iar copilăria i-a fost marcată de sărăcie acută. A fost nevoită să muncească pentru că banii nu le ajungeau, ca mai apoi să cânte pe hore, nunți și petreceri boierești.

Mai târziu, după ce ajungea (și la propriu, dar și la figurat) om mare, Maria Lărărețu avea să treacă prin nenumărate drame, însă niciuna dintre acestea nu a reușit să o facă renunțe la una dintre cele mai mari iubiri ale sale: muzica populară românească. S-a dedicat muzicii, însă nu s-a îmbogățit niciodată din asta.

Ba mai mult, a fost inclusă de comuniști în categoria „burghezilor”, astfel că regimul i-a confiscat casa pe care și-o construise ls Târgu Jiu, imediat după Al Doilea Război Mondial.

„Cu banii strânşi din cântat, în anul 1941 Maria Lătăreţu a început construirea unei case la Târgu-Jiu, peste Podul Jiului, pe strada Panduri. Au trecut mai mulţi ani până a terminat-o, iar să-i pună uşile şi ferestrele solista a fost nevoită să vândă peste 100 din costumele sale populare.

Când casa a fost terminată, fiindcă era prea mare, autorităţile comuniste au confiscat-o, iar stăpâna a fost înscrisă în categoria burgheziei, având interdicţia de a mai cumpăra o altă casă“,scrie Alexandru Doru Şerban în cartea „Personalităţi gorjene – adevăr, curiozităţi, anecdote, legende”, potrivit adevarul.ro.

Ce-i drept, după 13 ani reușea să-și recupereze locuința, însă fără prea mare folos, de vreme ce aceasta devenise, între timp, o ruină.

În data de 27 septembrie 1972, Mariei Lătărețu i se făcea rău în culise, după ultima melodie interpretată pe o scenă din localitatea Românești, din județul Botoșani, iar versurile melodiei Lie, Ciocârlie ajungeau să se adeverească:

„Mie mi-a venit/ De anul trecut/ Cuibul mi-am făcut/ Su’ brazdă de plug./ Plugul d-a venit/ Și eu n-am știut/ Cuibul mi-a strivit/ Ouăle-au roșit/ Puii mi-au murit. Și mi-am pus în gând/ Ca să zbor în vânt/ Să dau de pământ/ Să mor mai curând”.

„Miercuri, 27 septembrie 1972, în comuna Româneşti era mare fierbere. După-amiază, de la ora 16:00, pe scena Căminului Cultural urma să cânte însăşi Maria Lătăreţu, celebra privighetoare a cântecului românesc, pe care mulţi o văzuseră doar la televizor sau o ascultaseră la radio sau de pe discurile Electrecord. Cererea de bilete a fost atât de mare, încât forurile cultural au transformat spectacolul de fapt… în două spectacole: unul de la ora 16:00, iar celălalt de la ora 18:00”, au scris Ioana Lătăreţu şi Dorin Brozbă, în cartea „Maria Lătăreţu, privighetoarea nepereche”.