Laurențiu Barbu
Marele savant şi inventator Nicolae Teslea (Nikola Tesla) s-a născut în noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, că fiu al preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicai Mandici. Familia tatălui era de grăniceri antiotomani, în fostul imperiu austro-ungar.
Numele iniţial de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher (teslari). Tatăl lui Nicu Teslea (Tesla) a mai avut un frate, Iosif, militar de carieră, care după absolvirea şcolii de ofiţeri a predat matematică în diferite şcoli militare, ca până la urmă să ajungă profesor la Academia de Război din Viena.
Tatăl lui Teslea, iniţial, şi el elev la şcoala militară, şi-a schimbat repede profesia, trecând la seminarul teologic, devenind preot ortodox în 1845, când s-a însurat cu Gica. Biserica în care a slujit iniţial părintele Teslea se găsea în comună Similian, la poalele munţilor Velebiti, acoperiţi de păduri de stejar, fag şi corn, în provincia Lica, cu centrul la Gospici, unde a fost transferat şi părintele.
Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Tesla ca român bănăţean din Banatul sârbesc, dar realitatea era că prietenul sau Nicolae era istro-român din Croaţia. Provincia Lica era locuită compact de istro-românii morlaci, încă din sec. Xv-Xvi. Gospici se află la câţiva kilometri de ţărmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla, Teslea, Tesla.
Preotul, om cult, se interesa cu precădere de literatură, filosofie, ştiinţe naturale şi matematică. Încercarea de desnaționalizare i-a adunat pe morlaci sub stindardul bisericii ortodoxe.
Mama lui Teslea, Gica Mandici, româncă şi ea după nume, a rămas – copila fiind – orfană, şi a trebuit să se ocupe de cei şase fraţi mai mici. Tatăl sau a refuzat s-o trimită la o şcoală în limba străină, dar ca autodidactă şi-a completat cultura ca elevă a soţului ei. În casa preotului se strânsese, cum am văzut mai sus, o vastă biblioteca din felurite domenii, mai mult ştiinţifice. Gica era vestită datorită frumoaselor broderii pe care le făcea.
Teslea a mai avut un frate, Dan, mort tânăr într-un accident, şi trei surori: Anghelina, Milica şi Marita, mezina pe care a iubit-o cel mai mult. Despre familia Teslea s-ar putea povesti mult.
Nicolae, inventatorul, şi-a făcut studiile la Karlovat şi la Politehnica din Graz (1875-1881). Îşi începe celebrele descoperiri şi invenţii încă din 1881-1882 la Graz, la Budapesta, la Paris, în cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), după care porneşte în vajnica odisee americană.
Când zici Nicolae Teslea (1856-1943), te gândeşti la istro-românul devenit cetăţean american, omul de ştiinţă şi inventatorul prolific în domeniul electro şi radiotehnicii, descoperitorul câmpului magnetic învârtitor (simultan cu italianul Galileo Ferraris, 1847-1897). Tot el a inventat şi sistemul bifazat de curent electric alternativ şi a studiat curentul de înalta frecvenţa. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de înalta frecvenţa etc. În atomistică, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de înalta tensiune. Noi, românii, am uitat să-l comemorăm…
Invenţia fenomenului „câmp electric învârtitor” se naşte în 1882 la Budapesta, dar imediat, în baza unei recomandări, Teslea pleacă la Paris, unde este angajat la „Compania continentală Edison”. Aici, modifică dinamo-maşina Edison. În cadrul aceleiaşi companii, construieşte centrala electrică Strasbourg. Deşi i se promiseseră 25.000 dolari la încheierea dificilei lucrări, a fost frustrat de gratificaţii. Unul din asistenţii lui Edison, Charles Bechelore, îi propune să emigreze în America şi îi da o scrisoare de recomandare pentru Edison personal (1884).
După unele peripeţii (i s-au furat banii în gara Le Havre), se adresează proprietarului vasului, care îi înţelege situaţia (biletul şi locul îi aparţineau, fiind nominalizat), şi pe baza documentului de bord este primit şi astfel, fără bilet, ajunge la New-York, unde se prezintă la Edison. Este primit cu dificultăţi şi răceală, dar în baza recomandării scrise, este angajat în atelierele companiei, ca inginer-electrician pentru repararea motoarelor şi generatoarelor de curent continuu Edison.
O situaţie neprevăzută îl face să se remarce în mod deosebit (1885). Transatlanticul Oregon, dotat cu generator Edison, care se defectase, trebuia să plece spre Europa la dată fixă, avea toate locurile vândute şi întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe Teslea să repare scurt-circuitul generatorului, cauza pe care o descoperă în spirele înfăşurării bobinei şi o remediază, rebobinând-o în 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de 50.000 dolari dacă defecţiunea este îndepărtată în timp util plecării vasului la dată prenotată.
Nava pleacă la timp, dar promisiunea premiului se transformă în explicaţii: fusese o glumă. Nici alte gratificaţii promise, de exemplu pentru perfecţionarea generatoarelor şi motoarelor electrice Edison în 24 de variante, înzestrate cu un regulator şi un nou tip de întrerupător, nu i se acordă. Edificat asupra conduitei lui Edison, Teslea va lucra de acum înainte pe cont propriu şi va realiza definitivarea sistemului sau original, bazat pe curenţi alternativi polifazaţi. Trecerea timpului îi da dreptate lui Teslea în competiţia sa cu Edison şi treptat, teza sa privind curentul alternativ se impune.
Din primăvară lui 1885, mândrul Teslea refuză să mai colaboreze cu Edison şi lucrează independent, infiintandu-şi propria firma, „Tesla Arc Light Company”.
Într-o discuţie cu Henri Coandă, înregistrată pe magnetofon, marele savant a declarat că îl cunoscuse pe Teslea:
Eu l-am cunoscut pe Teslea, când eram tânăr de tot, prin tatăl meu (Generalul Constantin Coandă – n.n.), care a fost întotdeauna lângă mine. Nicolae Teslea, care este inventatorul curentului electric alternativ, era român din Banat (era aromân – n.n.); e bănăţean, şi felul lui de a gândi şi de a vedea, m-a frapat enorm de mult. El era cu patru luni mai tânăr faţă de tatăl meu, dar nu pot să spun că nu am fost influenţat şi de el, pentru că felul lui de a vorbi şi de a prezenţa lucrurile erau aşa de extraordinare încât, deşi eram copil, n-am uitat. Vezi, unul din românii foarte importanţi, care a schimbat poate toată viaţa omenirii, e un bănăţean!…
Dacă acum, să zicem 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva să ne spună cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, romanul din Banat: „Voi face lumina electrică, adică lumina, voi face asta miscand o bucată de fier în faţă unui fir de aramă”, lumea l-ar fi închis că nebun. Întâlnirea lui Coandă cu Teslea s-a petrecut în 1893, când Teslea se află în ţară, datorită morţii mamei sale. Era deja celebru în lumea întreagă, în România însă mai puţin.
În noiembrie 1933, recent emigrat în Sua, Albert Einstein află de cercetările lui Tesla asupra fisiunii nucleare şi caută să-l cunoască. Apropierea se face cu ajutorul unui tânăr reporter ştiinţific, Kenneth Sweasy, care se prezintă la Tesla cu o scrisoare de recomandare din partea lui Einstein. Teslea avea 75 de ani, în 1931, când primeşte scrisoarea lui Einstein. Cu prilejul sărbătoririi aniversării sale, el mărturiseşte că lucra la o nouă sursă de energie, informaţie care-l incită pe Einstein spre a-l cunoaşte.
Teslea se ocupă de câmpurile gravitaţionale (asemenea celui electromagnetic). Einstein ia cunoştinţă de articolul savantului român din „Scientific American”, bazat pe experienţele efectuate la instalaţia să de la Institutul Tehnologic din Massachussetts (1934), pentru obţinerea tensiunilor înalte, cu ajutorul unui generator Van den Graaf, destinat cercetării nucleului atomic.
La 13 martie 1885, un incendiu distruge laboratorul lui Teslea din New York. Flăcările mistuie toate instalaţiile de telegrafie şi întreagă aparatură pentru obţinerea curenţilor de înalta frecvenţa. Catastrofă îl lasă sărac la bătrâneţe pe Teslea, fără mijloace financiare, dar savantul îşi recompensează secretarele care-l părăsesc, tăind în două medalia de aur Edison pe care o primise. După ce incendiul laboratorului l-a lăsat în stradă (nefiind asigurat), Teslea s-a mutat într-o modestă camera de hotel. Dar şi în aceste condiţii precare el îşi continuă cercetările.
În primăvară lui 1898, Teslea demonstrează public dirijarea prin radio, la mare distanţă, a unui vas fără echipaj. Experienţele au fost efectuate în largul marii, în apropiere de New York.
În 1899, Teslea construieşte la Colorado un mare post de radio, cu o putere de 200 kw, şi realizează transmisii prin telegrafie fără fir, de peste 1000 km, face să se aprindă lămpile oraşului de la distanţă, obţine tensiuni de 12 milioane de volţi.
Edison şi Teslea au fost propuşi împreună să împartă premiul Nobel pentru fizică pe 1915, că unii ce-şi închinaseră viaţă pentru descoperiri şi realizări tehnice utile omenirii. Teslea a refuzat premiul, din cauza animozităţilor din trecut. Dar era în 1916, şi premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza războiului mondial…
Nicolae Teslea moare la New York, în noaptea de 7-8 ianuarie 1943 şi este înmormântat la 12 ianuarie. O covârşitoare personalitate care a marcat două secole prin geniul sau.
