Laurențiu Barbu
La 17 octombrie 1873 se năștea Gheorghe Țițeica, unul dintre cei mai mari matematicieni români. „Pentru România este socotit geometrul numărul unu”, afirmă profesor Daniel Streţcu – profesor de matematică la Colegiul Gheorghe Ţiţeica din Drobeta Turnu–Severin. „Este al cinci-lea doctorand român în domeniul matematicii, apreciat şi lăudat de profesorii lui”, a mai precizat Daniel Streţcu.
Născută în Munţii Pădurea Neagră, Dunărea scaldă malurile a 7 ţări europene şi a 4 capitale, adunând în parcursul ei oarecum domol, frumuseţea şi înţelepciunea oamenilor pe care-i întâlneşte; dă în clocot la cazane şi doar barajul construit de om îi mai linişteşte zbuciumul. Aici, în poarta Severinului, a născut din spuma sa o serie de personalităţi marcante ale vieţii, culturii şi artei româneşti: Theodor Costescu, Dimitrie Grecescu, Gheorghe Ionescu Şişeşti, Dumitru Anghel, Alice Voinescu, Ştefan Odobleja sau Gheorghe Ţiţeica.
Despre Ţiţeica s-a scris în decursul vremii mult; matematician şi pedagog român, profesor la Universitatea şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia, un nume ce va rămâne peste veacuri în analele matematicii româneşti.
Elev eminent, cu reale înclinaţii spre ştiinţele exacte, Gheorghe Ţiţeica a fost repede remarcat de dascălii săi, atât de cei de la liceul din Craiova, cât şi de cei de la Universitatea din Bucureşti, unde a fost sfătuit să urmeze un doctorat la Paris. Acolo, alături de savanţi ai vremii, l-a avut profesor şi pe Jean Gaston Darboux, care i-a deschis pasiunea către geometrie, în special către geometria diferenţială, pasiunea care l-a urmat întreaga viaţă.
Gheorghe Ţiţeica este un monument, un întemeietor de şcoală matematică românească. Istoria matematicii îi recunoaşte meritele în domeniul geometriei proiective, al trigonometriei sferice, precum şi a altor discipline care ţin de matematică. Vicepreşedinte al Academiei Române, secretar, al aceleaşi instituţii, profesor al Universităţii Mariland din Statele Unite, o personalitate de excepţie a matematicii româneşti şi universale. Gheorghe Ţiţeica este unul dintre organizatorii unui congres de matematică, desfăşurat în 1932 la Drobeta Turnu Severin.
„Oraşul nostru a devenit în acel an, o adevărată capitală a matematicii” – a precizat dr. Tudor Răţoi – directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.
Alături de 140 de matematicieni români, între care nume de referinţă a acelor vremuri: Dimitrie Pompeiu – membru al Camerei Deputaţilor, profesorul Petre Sergescu de la Cluj, Simeon Stoilov, Grigore Moisil, Miron Nicolescu, la Congres au participat şi 40 de matematicieni străini din: Franţa, Belgia, Polonia, Bulgaria şi Iugoslavia.
Ţiţeica a fost printre organizatorii acestui congres iar într-una din zile, lucrările s-au desfăşurat pe un vas care efectua o croazieră pe Dunăre, permiţând invitaţilor să vadă frumuseţea sălbatică a Dunării la Cazane. Gheorghe Ţiţeica a prezentat la acest congres două lucrări: una referitoare la reţelele patratice, curbele care-i poartă numele, iar cealaltă care ţine mai mult de filosofie Intuiţia Bergsoniană şi matematica.
Un profesor de excepţie care a scris multe cărţi de referinţă în geometrie. A înţeles de la mentorul său, Constantin Gogu, preşedinte al „Societăţii amicii ştiinţei“, că menirea unui profesor este să răspândească ştiinţa printre tineri. Aşa se face că a fost unul dintre fondatorii revistei „Natura“. A publicat aici multe articole de cultură generală, articole despre Arhimede, Galilei, dar şi despre profesorii săi din facultate. Un nume de referinţă în matematica românească, născut în poarta severinului, din spuma albă a Dunării.
Sursă: http://eualegromania.ro/
