Mausoleul de la Soveja – cinste pentru eroi

Istoria neamului românesc este un lung șir de suferințe, iar chinurile prin care au trecut eroii patriei  sunt, desigur, cele mai grele. Dar și acestea  au trecut și poporul român, scăpat pe veci de jugul robiei, a început să-și trăiască viața după firea și nădejdile sale, cu omenia sa de totdeauna și cu neclintita credință în Dumnezeu.

În urma bătăliilor din Primul Război Mondial, în județul Vrancea se decide construirea a patru mausolee: Focșani, Mărășești, Mărăști, Soveja care să amintească de trupa eroilor ce au plătit cu viața pentru libertatea de care ne bucurăm astăzi. Deși, mulți încă nu conștientizează prețul libertății și importanța acesteia.

Mausoleele au fost ridicate la inițiativa Societăţii Văduvele de Război, cu sprijinul Societăţii „Cultul Eroilor“ dar și al localnicilor care au contribuit cu muncă sau financiar. La aceste jertfe au pus umărul toți oamenii în semn de solidaritate și respect pentru cei căzuți în luptă.

La Soveja s-a ridicat un mausoleu din piatră, pe un promotoriu de pe malul drept al Dragomieri, râul care străbate satul Dragosloveni. Întreg ansamblul este unul scenografic, de pe platoul din fața sa putându-se admira o superbă priveliște, ca și cum eroii ce au pus țara mai presus de propria viață își vor privi îndelung neamul salvat.

Construcția a fost edificată între anii 1923-1928 și inaugurată în 1929, la 10 ani de la terminarea războiului. El este închinat memoriei eroilor  români, ruşi şi germani căzuţi în timpul Primului Război Mondial în bătăliile din vara anului 1917. Planurile monumentului au fost făcute de un arhitect italian, lucrările fiind executate sub îndrumarea arhitectului român Gheorghe Cristinel.

Aici, spun documentele, sunt 528 de eroi colocați în firidele laterale din pereți, iar în osuar, 1 612 eroi, cu un total de 2140 eroi români, ruşi, germani, austrieci şi unguri. 

Dincolo de ruinele stațiunii în care sovejenii au sperat 28 de ani că se va revigora, Soveja are câteva lucruri cu care se poate mândri. Iar Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial este unul dintre ele, acesta având  o „întocmire” aparte: în osuar se pot vedea pe viu craniile și osemintele celor căzuți pe aceste plaiuri.
Poate fi lugubru sau fioros pentru unii, dar în vacanța sa din 1981, poetul Adrian Păunescu s-a așezat pe zidul de afară și, la invitația custodelui de atunci, Ion Băra, a scris câteva versuri memorabile pentru sovejeni, dar și mai memorabile pentru eroii neamului și condiția acestora. Vi le prezentăm în manuscrisul original al poetului aflat în Cartea de Onoare a mausoleului.

„Ciudată întocmire la Soveja:

istoria ne cheamă înapoi,

un parapet de capete uscate

rămâne, pân-la urmă, din eroi.”

Custodele mausoleului, Rodica Necula, ne arată cu orgoliu cele 3 Cărți de Aur ale sale, cu poezii alese, scrise de vizitatori sau poeți celebri precum AdrianPăunescu, gânduri și sentimente așternute „la cald”, în urma vizitării acestui lăcaș de suflet al istoriei. O pagină dintre multele, care răscolește însă sentimente profunde, care face mausoleul din Soveja din nou un loc unic este mărturia răvășitoare a unui fost copil de trupă care a participat la luptele din Primul Război Mondial de pe aceste meleaguri, reîntors după 70 de ani pentru a le revedea.

”DINTRE MIILE DE SCHELETE DIN OSUARUL MAUSOLEULUI, CARE AR FI ALE FOȘTILOR MEI PRIETENI DE LUPTĂ?”

„Dintre miile de schelete din osuarul mausoleului care or fi ale foștilor mei prieteni de luptă?” scrie Constantin Drăgoescu, din localitatea Crasna de Gorj,  revenit, în 11 august 1990, la vârsta 92 de ani și după 70 de ani de la luptele duse alături de camarazii săi, pe aceste plaiuri.

Ce emoții extraordinare o fi trăit acest brav român revăzându-și, după o viață de om, foștii camarazi deveniți oase albe? Ce amintiri extraordinare vor fi trecut prin mintea și sufletul său călcând locurile unde, copil de trupă fiind, a contribuit la luptele care au făcut România Mare?

„Mausoleul de la Soveja trebuie văzut, din când în când, de fiecare român! El ne aduce aminte de sacrificiile românilor, de statutul nostru de santinelă de strajă la frontierele Europei și ne face să ne îndreptăm coloana vertebrală, prea des aplecată.” mai scrie un vizitator.

Ce trebuie să facem noi, românii? Să cinstim aceste locuri până la moarte căci prin ele suflă miile de eroi căzuți la datorie pentru a putea trăi astăzi fără cotropitori, liberi și fericiți. Să nu uităm!

Autor – Cristi Merchea