Nu cred că e un mare mister motivul profund pentru care parlamentarii și-au votat pensii speciale tocmai acum, când ultimul lucru de care aveau nevoie partidele politice era să enerveze suplimentar opinia publică.

Si este unul de care profita atat social-democratii, cat si liberalii, desi acestia din urma au tinut sa se disocieze de actul normativ prin chiar retragerea de la vot. Foarte frumos, desi ma intreb si eu cat din aceasta retragere a fost o chestiune principiala si cat o masura de siguranta, ca sa nu se trezeasca si cu niste liberali care voteaza pentru.

Si acest motiv comun tine de faptul ca partidele sunt probabil constiente ca trebuie sa prezinte anul viitor liste electorale imbunatatite, innoite si deci multi dintre actualii parlamentari vor fi lasati la vatra.

Si ca sa atenueze tensiunile, care deja sunt deloc neglijabile, in interiorul PSD si PNL, parlamentarii si-au asigurat aceasta compensatie materiala.

Pe fond, eu nu cred ca aceasta chestiune trebuie tratata nici populist, nici egalitarist. Inclusiv in Parlamentul European exista un fel de pensii speciale pentru fostii eurodeputati.

Deci nu as fi din principiu impotriva acestei pensii speciale, insa numai si numai daca parlamentarii ar merita-o. Daca eu as fi vazut un Legislativ care sa se speteasca 4 ani de zile, din care spetire sa rezulte legi bune, inteligente, pe deplin aplicabile, premise clare ale dezvoltarii acestei tari, nu cred ca aceasta indemnizatie ar fi fost o problema, pentru ca ea ar recompensa un autentic bine public.

Dar cand noi avem un Parlament cu o incredere publica prabusita, din care o buna parte e penala si alta buna parte e inepta, care produce in principal actiuni antiJustitie, chiul si legi foarte proaste, pentru ce sa fie parlamentarul recompensat la finalul mandatului? Pentru ca a existat? Pentru ca a ocupat degeaba un fotoliu? Pentru ca si-a angajat rudele?

Imi pare rau pentru nedreptatea comisa putinilor parlamentari care chiar si-au dat silinta in exercitiul mandatului, dar aici vorbim despre produsul final al Legislativului in ansamblul lui determinat de calitatea majoritatii.

Uitati-va la episodul care ar fi de ras, daca n-ar provoca atata suparare justificata ciobanilor, si anume limitarea numarului de caini de la stana. Printr-o lege care dovedeste nu numai ca alesii se ocupa de nimicuri, dar nici macar nu inteleg nimic din ceea ce inseamna traditia profunda a acestui popor, parlamentarii au reusit sa scoata din minti si sa aduca in Bucuresti o categorie de oameni altfel blajini, neinteresati de multe in afara de turma si branza lor.

Nu ciobanii sunt prosti, asa cum cu o aroganta inimaginabila isi permitea sa ii insulte o viitoare titulara de pensie speciala, doamna senator Cristiana Anghel. Poate cei din putul gandirii carora a iesit aberatia. Dar pensii speciale vor primi “inteligentii”. Desi ma intreb interesele caror vanatori de lux sunt servite de aceasta lege?

Problema mea nu este, asadar, pensia speciala in sine, ci acordarea ei in conditiile unei totale lipse de performanta politica, combinata cu o aroganta greu de rabdat.

Adica faptul ca parlamentarii acestia nu merita banii pe care ii dam pe ei. E simplu, e matematic, tine de raportul calitate-pret. Cand el se va inversa, vom putea discuta si despre pensii speciale.

Dar vorbind principial cred ca mai e o chestiune de avut in vedere. Si ea se numeste abuzul de pensii speciale, deci abuzul de incalcari ale principiului contributivitatii aflat la baza sistemului de pensii. Doamna Anghel ne spune ca e impotriva acestui principiu. La fel de bine se poate declara si impotriva legii gravitatiei. Fara contributivitate, sistemul de pensii nu poate exista indiferent de afectele dnei senator.

Cu militari, diplomati, parlamentari, functionari parlamentari, cat de curand si alesi locali, aviatori, magistrati, lista beneficiarilor de pensii speciale se lungeste de la an la an.

Banii pentru ele nu vin din cer. Ei se adauga ca povara pe bugetul de stat in conditiile in care, din cauza scaderii numarului de angajati, dar si a evolutiei demografice, dificitul la bugetul de pensii creste de la an la an, mai mult sau mai putin abrupt.

In aceste conditii, sistemul nu are cum sa functioneze si intr-o zi cosmelia o sa cada cu totul creand un soc social pe care nu cred ca cineva il va putea gestiona. Sa nu uitam ca, in Grecia, marea criza a fost provocata inclusiv, daca nu in primul rand, de problemele majore ale sistemului de pensii care devenise grav nesustenabil.

Nimeni nu este scutit de acest risc si vad ca noi parca ne-am propus sa o luam pe drumul care, ar trebui sa stim, duce spre un dezastru.

de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor

Articole recomandate!