in

Alun – satul de marmură

Marmura, relativ similară celei de Carrara, le dădea de muncă tuturor, le asigura servicii şi salarii decente.

Satul Alun din Hunedoara ascunde o povesta fascinantă. Cel mai scump drum rural din ţară se află în satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor.  Aici locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Satul are o vechime de aproape 300 de ani.

În trecut localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii. Satul Alun a fost, odinioară, capitala Ţinutului Pădurenilor.

Marmura, relativ similară celei de Carrara, le dădea de muncă tuturor, le asigura servicii şi salarii decente. Din cariera Alun provine, de altfel, cea mai delicată marmură din Casa Poporului. Satul mai are doar un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România, dar şi în lume.

Pe lângă istoria palpitantă, satul se mândrește cu cel mai scump drum rural din România.

Odată cu urcuşul spre sat, codrii de aramă dezvelesc drumul şi-l lasă-n voia frumuseţii. Cum treci de Ghelari şi Ruda, spre Poieniţa Voinii, asfaltul se sfârșește şi-ncepe o cale… de piatră. Dar nu este construit din piatră seacă. E marmură pură. Zece kilometri liniari de marmură pură există chiar în satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor.  

Acesta este cel mai scump drum rural din ţară. L-au făcut pădurenii din satul Alun, prin 1963 – 1964, ca să care marmura din cariera locală în fabrica de prelucrare de la Simeria. N-a fost aroganţă. Nici extravaganţă. Au folosit marmură pentru că… nu şi-au permis asfalt. Nici cărămidă şi nici piatră de râu n-au avut. Aşa că tot cu marmură şi-au ridicat casele şi grajdurile pentru animale.

Satul Alun are cam 60 de gospodării. Unele sunt construite integral din marmură, altele până la jumătate. Toate au însă temeliile din piatra aceasta aristocrată. Aceste locuințe sunt scumpe și sunt considerate bijuterii arhitecturale, în felul lor.

Deși în satul Alun mai trăiesc puține familii, casele ridicate undeva în jurul anilor 50 impresionează și astăzi prin aspectul ieșit din comun. Biserica ridicată între anii 1937 respectiv 1939 este poate cea mai spectaculoasă construcție din zonă, deoarece poate fi observată din orice punct al satului și este realizată în proporție de 100% din marmură.

Chiar dacă a fost dat uitării satul Alun poate fi readus la viața agitată de altădată dacă se va pune iar în valoare cariera de marmură. În ultimul timp există și două organizații neguvernamentale care și-au propus ca principal scop salvarea acestui sat și de ce nu scoaterea din anonimat.

 Aceste lucruri pot fi posibile prin diverse acțiuni, dar și prin oamenii interesați de frumusețea locurilor. Există și o a doua variantă de reanimare a satului văzută de puținii locuitori prin redeschiderea carierei de marmură. Satul Alun din Ținutul Pădurenilor este un loc ce trebuie văzut și nu povestit. Experiența fiind una parcă desprinsă din povești cu neobișnuite case și o biserică unicat.  Așa că, dacă aveți drum în Ținutul Pădurenilor, nu ezitați să mergeți și acolo. Veți trăi o experiență unică, alături de locuri, case și o biserică unicat. Veți cunoaște oameni, puțini cei drept, frumoși și bucuroși să-și întâmpine oaspeții, chiar dacă aceștia rămân acolo numai pentru câteva ore.

Articol publicat de Laurențiu Barbu

Promovarea memoriei colective pentru conservarea identității românești!