Laurențiu Barbu
Sfântul Nicolae este un chip al nobleței sufletești, al generozității, și în special un ocrotitor al copiilor și al celor sărmani.
Provenit dintr-o familie avută, el făcuse cele mai bune școli ale vremii și dorea să se dedice lui Hristos. După ce și-a dăruit averea și întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la mănăstirea de acolo, unde a devenit preot. Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, dar Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. El a salvat cetatea Mira, tot din Lichia, de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul acolo.
Cea mai cunoscută este minunea cu acel bărbat care avea trei fete şi care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns în sărăcie. Era hotărât să-şi ofere fetele spre desfrânare. Se spune că seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât familia lui să aibă cu ce să trăiască şi să nu își dea fetele spre pierzare.
Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, pe 6 decembrie.
În continuare, de pe site-ul Doxologia, o minune a Sf. Nicolae din Sf. Munte Athos, din timpul ocupației naziste a Greciei.
„Ce faceți?“, a întrebat preotul necunoscut. „Acesta este tot grâul pe care-l aveţi? Nimic mai mult?“ Părinţii de la acea mănăstire din Muntele Athos au răspuns că, într-adevăr, era tot ceea ce aveau. Se găseau în luna decembrie şi nu puteau procura mai mult din pricina ocupaţiei fasciste. Se cade să notăm că 10.000 de ocale reprezenta cantitatea de grâu care acoperea nevoile pentru cei din mănăstire, iar ei nu mai reușeau să cumpere nici măcar o oca, adică 1,24 kilograme.
Preotul necunoscut a luat câteva boabe de grâu în mână, le-a binecuvântat şi le-a aruncat deasupra restului de grâu. A binecuvântat cele patru puncte ale orizontului, mănăstirea, marea şi apoi s-a pregătit de plecare.
„De unde vii?“, l-au întrebat părinţii. „Rămâi să mănânci puţină pâine şi nişte măsline!“„Vin de foarte departe, din Mira Lichiei“, a răspuns.
Unul dintre fraţi plecase între timp, ca să caute hrană pentru vizitator. Însă Părintele, care s-a dovedit a fi protectorul mănăstirii, dispăruse. Cele 150 ocale de grâu binecuvântat au ţinut şase luni, adică din luna decembrie, când Sfântul Nicolae le-a apărut călugărilor, până în luna iulie care a urmat – atunci când noua recoltă a fost strânsă în hambare.
O parte importantă a moaștelor Sfântului Nicolae se găsesc la biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, la kilometrul zero, unde se află mâna. Totodată, multe lăcaşuri de cult poartă numele Sfântului Nicolae, iar numele lui este purtat de mulți creștini, care-l iubesc pe acest sfânt atât de apropiat de popor.
Sursa: romanialibera.ro
