Îmi plac orașele medievale. Mult. Mai ales dacă nu e nevoie de drumuri lungi să le văd. Și mai mult dacă de-a lungul anilor farmecul cetății s-a păstrat, clădirile sunt renovate iar piețele de pe vremuri sunt pline de turiști. Sibiu are toate astea și mai mult. Așa că mi-a fost greu să aleg doar 5 motive pentru care îmi place atât de mult orașul din inima Ardealului.

Parcul Cetății

Prima dată am fost în Sibiu într-un octombrie ploios. Când m-am dat jos din tren însă, tocmai ieșise soarele dintre noi și ploaia s-a oprit.

După ce te plimbi nestingherită pe toate străduțele din oraș și îți sucești gâtul după toate clădirile cu parfum medieval, meriți o pauză în Parcul Cetății. E străjuit de-o parte de zidurile cetății și de cealaltă de Turnurile Dulgherilor, Olarilor și Postăvarilor. Are o singură alee. Dar e liniște pentru că zidurile își fac bine treaba. E locul preferat de localnici. Prea puțini turiști vin aici pentru că sunt absorbiți de celelalte obiective, în special de Piața Mare și Piața Mică și tot ce oferă ele.

Casele de pe strada Cetății par că trăiesc încă în alte timpuri. Doar spoiala albastră ori verzuie a obloanelor ori florile care curg de la balcoane le mai aduc în zilele noastre. De la una dintre case se deschid obloanele. Și geamurile. O bătrână își cheamă prietenii și în câteva clipe în fața geamului se opresc zeci de porumbei care mă ignoră. Femeia le aruncă vreo câțiva pumni de firimituri și apoi trage din obloanele ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Așa că dacă vrei să-ți mai tragi sufletul după „alergătura” de peste zi, să visezi cu ochii deschişi tolănită pe iarba care rămâne verde până toamna târziu, mergi la o promenadă în Parcul Cetăţii şi pe strada cu acelaşi nume. De aici, tot hoinărind pe străduţe, prin ganguri ori pe sub balcoanele caselor, ajungi într-un sfert de ceas în Piaţa Mare.

Piețele: Piața Mare, Piața Mică, Piața Huet

E clar, când te gândești la Sibiu îți vine în minte imaginea Pieței Mari, străjuită de „casele cu ochi” care ascund multe legende dincolo de obloanele colorate. Locul meu preferat din Piața Mare e primăria, care are o arhitectură fabuloasă. Înainte ca Sibiul să devină capitală culturală a Europei, mai tot centrul istoric era într-o stare jalnică însă 2007 a redat orașului strălucirea de altădată. Și asta cred că îmi place cel mai mult. Cert e că fiecare locșor din Piața Mare are valoare istorică. Îți recomand o vizită la Palatul Brukental care face parte din Muzeul Național Brukental.

După ce treci pe sub Turnul Sfatului ajungi în Piața Mică. După ce lași în urmă agitația din Piața Mare te pomenești că ai intrat parcă în alt oraș: casele nu mai au loc unele de altele, atât de îngrămădite sunt, ochii de pe acoperiș parcă stau la pândă să vadă încotro o apuci iar atmosfera…. e boemă. Şi da, aduce mai mult a Evul Mediu. Și da, sibienii o știu drept piața cârciumilor.

Locul meu preferat din Piața Mică e Casa Artelor, pe vremuri Hala Măcelarilor, unde dincolo de cele 11 uși misterioase se află Galeriile de Artă ale Muzeului Astra.

Narcisa a stat anul trecut, în timpul turului României cu rucsacul în spate, la hostelul The Old Twon și i-a plăcut tare mult. Dincolo de faptul că se află într-o casă medievală, imediat ce-i treci pragul te simți acasă. Iar priveliștea de la geam e nemaipomenită: toată Piața Mică ți se așterne sub priviri de la fereastra camerei. Casa în care funcţionează hostelul ascunde multe poveşti dar şi printre puținele Muzee de Istorie a Farmaciei din Europa. De fapt, pe vremuri aici funcţiona o farmacie celebră – La Ursul Negru.

Dacă ți-e foame și vrei cea mai bună pizza din zonă ori vrei să te încălzești cu o cafea, recomand Music Pub, mai ales dacă ești fan rock. La parterul fostei Case Schaser, acum Casa Luxemburg e Atrium Cafe, unde poți să bei o cafea pe acorduri de pian iar la subsol e pub-ul Ziggi.

După ce treci peste Podul Minciunilor dai de cea de-a treia piață din centrul istoric: Piața Huet. Atracția principală de aici este, desigur, Catedrala Evanghelică, veche de aproape 500 de ani. Dincolo de o biserică grandioasă ca dimensiuni mi-a plăcut aici galeria de 67 de pietre funerare care se pare că e unică în România.

Podul Minciunilor

Cireaşa de pe tort din Piaţa Mică şi, recunosc, motivul pentru care mi-am dorit tare mult la un moment dat să ajung în Sibiu e Podul Minciunilor. Despre el se spun atât de multe poveşti şi legende, încât nici nu mai ştim ce să credem. Cert e că sigur nu scârţâie din toate încheieturile dacă scapi vreun neadevăr când treci pe el.

Mai mult decât priveliştea oraşului de pe pod îmi place imaginea lui de la baza zidului de cărămidă. Nu te gândi că podul e vreo riminiscență medievală. Pasarela din fontă – prima de felul ăsta din România – a fost inaugurată la Sibiu la mijlocul lui decembrie 1860.

Cu sute de ani în urmă pe aici exisa un tunel care făcea legătura între Orașul de Sus și Orașul de Jos, zonă murdară și rău famată. După demolarea rândului de case de deasupra tunelului și a construcției Podului Minciunilor, cele două zone de promenadă (de jos și de pe pod) devin unele dintre locurile preferate de sibieni.  Azi Podul Minciunilor face legătura dintre Piaţa Mică şi Piaţa Huet și e unul dintre cele mai fotografiate obiective din oraș.

Turnurile și scările

E clar, în centrul istoric al Sibiul sunt tot soiul de turnuri şi turnuleţe în care poţi să urci şi să admiri oraşul de la înălţime: Turnul SfatuluiTurnul Bisericii CatoliceTurnul Bisericii Evanghelice. Dintre toate astea, Catedrala Evanghelică din are de departe cel mai interesant turn. Dincolo de faptul că e al doilea ca mărime din țară (după cel din Bistrița care a luat foc acum câțiva ani), ai practic tot Sibiul la picioare dacă te încumeți să urci până în vârf. Pe mine m-au speriat scările întunecate prima dată dar efortul mi-a fost răsplătit pe deplin când am ajuns sus si mai-mai că nu mă dădeam plecată deși taxatoarea-ghid se pregătea de plecare.

Poate nu știai dar pe vremuri Sibiul era împărțit în Orașul de Sus și Orașul de Jos așa că mai multe scări făceau legătura cu centrul (azi istoric). Scările s-au păstrat până astăzi și dintre toate, cel mai mult îmi place Scara Aurarilor care coboară din Piața Mică până în Piața Aurarilor. E obiectivul pe care l-am fotografiat cel mai mult fără să fi știut măcar (deși am fost de câteva ori în Sibiu) că așa le spune scărilor astora.

Și pasajul scărilor care coboară din Piața Huet, de lângă Catedrala Evanghelică e un loc tare interesant, chiar misterios aș spune. Mai mult decât atât, la capătul pasajului găsești (se pare) cel mai vechi restaurant din țară – Butoiul de Aur. Bag de seamă că Sibiul bate recorduri după recorduri la cel mai vechi/cea mai veche.

Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului

Dincolo de o pădure de la poalele munților și de o Rezervație Naturală, Dumbrava Sibiului se laudă cu cel mai frumos muzeu al satului din țară. Părerea mea! De altfel, în 1966, un muzeograf olandez spunea că e cel mai frumos muzeu în aer liber din Europa. Și dacă nu o fi cel mai frumos sigur e cel mai mare. Acum, dacă ai fost deja aici știi despre ce vorbesc iar dacă nu, e musai să dai o fugă la Muzeul Astra. E și locul preferat al localnicilor pentru că e doar la vreo 4 km distanță de oraș.

De departe cele mai interesante mi s-au părut morile de vânt dar nici cherhanaua dobrogeanănu e mai prejos. Vara e o adevărată încântare să lenevești preț de un ceas pe iarba din Dumbrava (minunată) iar iarna… iarna poți să te plimbi cu sania trasă de cai (30 RON/jumătate de oră).

Nu știu de câte motive ai nevoie să mergi într-un loc nou. Mie mi-a fost suficientă o fotografie cu Podul Minciunilor, într-o zi de iarnă. Dar când am ajuns acolo și l-am bătut la pas două zile, m-am îndrăgostit de fiecare locșor. Iar acum am cel puțin 5 motive să revin cu plăcere de fiecare dată.


Sursa: travelgirls.ro

...

Voi ce părere aveți?
Vă invităm să comentați mai jos.

Articole recomandate!