Laurențiu Barbu
Zona Maramuresului este foarte pitoreasca mai ales iarna atunci cand, apropierea sarbatorilor ii dau un farmec aparte. Tot atunci devine si mult mai atractiva din punct de vedere turistic, datorita posibilitatii de practicare a sporturilor de iarna.
Urmatorul traseu atinge orasul Baia Mare, bisericile de lemn aflate pe lista Unesco, Cimitirul Vesel de la Sapanta si statiunile de schi de la Cavnic si Borsa.
Cand spui Maramures te gandesti la taramul binecuvantat care a pastrat nealterate traditiile romanesti, la casele si bisericile de lemn, la portile sculptate, la portul popular in care predomina rosul, la ceterile vesele ale morosenilor dar si la Pintea Haiducul si la Cimitirul Vesel de la Sapanta.
Totusi, trebuie sa spun de la inceput cu mahnire, ca faima acestui tinut este mult umbrita de starea proasta a drumurilor si de prezenta tot mai “rarefiata” a portilor sculptate, prezentandu-se pestrit cu ramasite de case traditionale, invecinate cu casele de influenta comunista si o combinatie de case inspirate de renascentismul italian…
BAIA MARE este un oras foarte frumos de unde se poate explora intreaga zona a Maramuresului. Cu cladiri medievale in centrul istoric, orasul ofera vizitatorilor exploratori pentru delectare cateva muzee si bastioane interesante. Asezare locuita din epoca bronzului, apoi in perioada daca si romana, a fost mentionata documentar prima data in anii 1100. Este un oras minier asa cum ii spune si numele de “baia”, fiind numit in latina “Rivulus Dominarium” si in germana “Fraueanbach”, insemnand “Raul Doamnelor”, denumire pe care a preluat-o de la obiceiul sotiilor minerilor de a spala nisipul de rau in cautarea aurului.
In anii 1400 orasul devine proprietatea familiei lui Iancu de Hunedoara. De atunci a mai ramas in picioare un turn al Catedralei Sfantul Stefan, ce a fost construita de catre Iancu si fortificata pe timpul fiului acestuia, regele Ungariei Matei Corvin.
De numele orasului infratit cu Hollywood-ul, se leaga si numele lui Pintea Haiducul, cel care a murit la portile acestei cetati pe cand lupta in Razboiul Curutilor al lui Racokzy. Este si orasul sculptorului Vida Gheza ale carui opere sunt expuse in urbe, al lui Dumitru Farcas- celebrul taragotist, al fratilor Petreus si al cantaretei Paula Seling.
Bisericile de lemn din Maramures merita vizitate cel putin o data in viata. Adevarate comori, mici bijuterii migalos pictate la interior, stau de mai bine de 400 de ani svelte si mandre asemeni maramuresenilor care le-au construit. Datorita materialului din care sunt construite sunt totodata si firave, ceea ce le face si mai pretioase. Este intr-adevar impresionant cum aceste biserici de lemn au rezistat atata timp fara sa fie incendiate, in perioadele vitrege pe care le-au trait, ramanand si astazi sa ne arate frumusetea lor. E adevarat ca multe au disparut totusi incendiate de navalitori, dar ma bucur ca acestea au scapat cumva. Probabil ca traseul tatarilor nu a ajuns pe aici iar unele au fost protejate de semiluna de fier postata in cruce, asa cum se intalneste la cea de la Poienile Izei.
BISERICA DE LEMN DIN SURDESTI aflata pe lista Unesco, este cea mai inalta biserica de lemn din Romania si probabil si din lume, avand o inaltime de 72 de metri. A fost construita in jurul anilor 1700 si se deosebeste de celelalte bisericute de lemn prin pridvorul dublu de la intrare ce are traforat in peretii gardului o inima intoarsa.
BISERICA UNESCO DIN PLOPIS construita si ea in jurul anilor 1700, este parca sora mai mica a celei din Surdesti, avand si ea la intrare un pridvor mai mic.
BISERICA BUDESTI din Josani inclusa si ea pe lista Unesco, a fost ridicata in anii 1600 si este un monument superb de arhitectura romaneasca. Aceasta impresioneaza prin sveltetea turnului si prin picturile sale interioare, facute circa o suta de ani mai tarziu si se remarca prin faptul ca pastreaza la interior zalele si coiful lui Pintea Haiducul.
BISERICA DE LEMN DIN DESESTI si ea aflata pe lista Unesco, a fost construita in anii 1700 si imediat dupa a fost pictata si la interior. Pictura care ma atrage cel mai mult la o biserica este “Judecata de apoi”, prezenta si aici. Este pictura cea mai plastica, patrunzatoare si plina de culoare, menita a-i speria pe credinciosi, a le arata unde ajung cei ce pacatuiesc, cei ce mint, cei ce omoara.
MANASTIREA BARSANA, diferita de Biserica Barsana aflata pe lista Unesco, este un intreg complex construit din lemn. Aici am gasit o bisericuta de lemn inconjurata de case acoperite cu sindrila, porti si tocuri de geam sculptate cu motivele traditionale arhicunoscute – floarea vietii si sfoara. Poate suna putin ciudat dar pe mine, imaginea acestui ansamblu m-a dus cu gandul la complexurile deltaice de la noi, chiar daca sunt intr-un loc situat in celalalt colt al Romaniei, unde stuful acopera casele in locul sindrilei, iar ornamentele sunt traforate si nu sculptate in lemn.
BISERICA DE LEMN DE LA POIENILE IZEI, si ea inscrisa pe lista Unesco, a fost construita in anii 1700 si se remarca prin acoperisul ei cu “poala” dubla si crucea ce contine si o semiluna, fapt ce probabil, a ajutat la crutarea ei de incendierile tatarilor.
BISERICA DE LEMN DIN IEUD aflata pe lista Unesco, a fost ridicata si ea in jurul anilor 1600-1700 iar unii istorici o dateaza chiar de la 1300. Ca si celelalte bisericute de lemn din zona si aceasta a fost construita de un boier local si a fost pictata la interior cu scenele religioase in modul lor caracteristic.
Dimensiunile acestor bisericute sunt destul de reduse, avand o capacitate de circa 200-300 de oameni, dar cu siguranta pe acele vremuri, satele aveau mai putine suflete si atunci erau suficiente.
CIMITIRUL VESEL DIN SAPANTA cred ca este cel mai renumit obiectiv turistic din Maramures. Este un cimitir unic in care domneste mai degraba veselia decat tristetea. Idea ctitorului Stan Ioan Patras, aparuta in anii 1930, are legatura cu siguranta cu obiceiul tracilor si al dacilor de a se veselii la o inmormantare. Astfel, crucile de mormant se transforma in imagini colorate si vesele, transmitand in esenta prin versuri, viata omului decedat.
Daca tot am ajuns in Maramures si cum nu ajung acolo foarte des, a trebuit sa schiez si pe partiile de la CAVNIC si BORSA, partii despre care am scris si in articolul dedicat partiilor de ski din Romania.
Intotdeauna cand merg in concediu intr-un loc nou, incerc sa ma documentez cat mai bine inainte, astfel incat sa parcurg principalele obiective si sa elimin eventualele regrete. Prefer sa ma documentez dinainte astfel incat atunci cand ajung la destinatie sa savurez relaxat obiectivele turistice, sa stiu ce detalii sa urmaresc, sa le cunosc istoria si povestea si astfel obiectivele respective capata o alta valoare.
Sper ca ti-a placut articolul si ca te-am inspirat pentru urmatoarea destinatie de vacanta.
Sursa: taradacilor.ro
