Laurențiu Barbu
Presedintele Klaus Iohannis a trimis un mesaj de compasiune fata de evenimentele din 1915, prin care sute de mii de armeni au fost ucisi de trupele turcesti.
Cu aceasta ocazie, ar fi fost normal ca liderii nostri sa-si aminteasca si de genocidul la care s-au dedat sovieticii si ungurii impotriva poporului roman, prin care peste milioane conationali de-ai nostri au fost torturati, ucisi, deportati, infometati, alungati de pe pamantul stramosilor lor, in urma ocuparii teritoriilor romanesti ale Ardealului de Nord, Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Hertei si prin instaurarea unui regim de teroare si de curatire etnica.
Presedintele Romaniei, dar si Casa Regala impreuna cu Parlamentul Romaniei au datoria sa se intruneasca in plen intr-o sedinta comuna de comemorare a acestui eveniment tragic din viata poporului nostru si al Istoriei noastre, in cadrul careia sa trimita un mesaj puternic atat poporului roman, cat si comunitatii internationale, ca putem ierta, dar nu putem uita.
Si, poate, macar odata, europarlamentarii reprezentanti ai poporului roman, solidari in Parlamentul European, vor cere cel putin un moment de reculegere fata de memoria romanilor disparuti ca urmare a crimelor sovietice si maghiare savarsite de armatele si organele de represiune ale URSS si Ungariei, daca nu chiar o condamnare a atrocitatilor savarsite, ca un semn de reparatie si recunoastere a suferintelor romanesti.
Ar fi nevoie si de vointa politica , de curaj politic, dar, mai ales, de constiinta nationala.
Ramane de vazut daca tara noastra mai are astazi o clasa politica in stare de un asemenea act.
Crimele in masa comise de cele doua tari in urma cu sapte decenii sunt fără termen de prescripţie.
Timpul are rabdare …
Când isi va cere scuze Rusia, urmasa declarata a fostei URSS ?
I. PATIMILE BASARABENILOR
A. PIERDERI UMANE ALE BASARABIEI SUB OCUPATIA SOVIETICA
I. PRIMA OCUPATIE SOVIETICA 28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941
In mai putin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentand 12.23% din populatia Basarabiei interbelice.
1. Arestari: – 48.000 persoane:
· Oameni politici care militasera pentru Unire, invinuiti de tradare, dintre care:
· 5 fosti deputati din Sfatul Tarii (Ion Codreanu, Leanca, Secara, Catelli)
· 1 fost senator
· Functionari civili si militari – transferati la Tiraspol pentru siguranta
· 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei
2. Deportari – aproape 300.000 (expediati in Nordul inghetat)
· 135.000 persoane pana in Septembrie 1940
· 19.200 persoane intre Octombrie-Noiembrie 1940
· 27.000 persoane in Decembrie 1940
· 100.000 persoane incepand cu 13-14 Iunie 1941
3. Ucisi – 30.000 prin impuscare sau tortura
· Orchestra Simfonica a Basarabiei este ridicata pe 3 Iulie 1940 din gara Chisinau la intoarcerea din turneu, dusa langa Orhei si impuscata in Valea Morii.
· 1.000 persoane (copii, femei, adulti) – langa Odesa impuscate prin peretii de lemn ai unui tren de marfa cu 22 vagoane care-I transporta in Siberia.
· 450 persoane – gasite (multe mutilate) in gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chisinau. Printre ei studenti, elevi, preoti, ceferisti.
· 87 persoane –Sediul NKVD, Chisinau (15 cu mainile legate in groapa comuna)
· 19 persoane – gasite la Sediul NKVD-Cetatea Alba
· 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 barbati si o femeie cu mainile legate)
4. TOTAL pierderi umane in prima ocupatie sovietica
· Deportari: 300.000
· Ucisi: 30.000
· TOTAL: 330.000
II. A DOUA OCUPATIE SOVIETICA – 23 August 1944
1. Deportari
· 250.000 persoane intre 1944-1948
· 11.324 familii 6 Iulie 1949
· 300.000 persoane intre 1954 – 1964 (in Rusia si Kazahstan)
2. Morti prin infometare provocata de Stalin
· 300.000 persoane
3. TOTAL pierderi umane in a doua ocupatie sovietica
· Deportati: 875.000
· Morti: 300.000
· TOTAL: 1.175.000
III. TOTAL PIERDERI UMANE IN CELE DOUA OCUPATII SOVIETICE
· 330.00 – Prima ocupatie sovietica
· 1.175.000 – A doua ocupatie sovietica
· 1.505.000 – TOTAL PIERDERI ROMANESTI
B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA
Judetele Hotin (Nord), Ismail si Cetatea Alba (Sud) sunt incorporate Ucrainei la 2 August 1940.
C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMANE IN BASARABIA DUPA CAPITULARE
1. Deportari
· 180.000 soldati si ofiteri (doar cateva mii s-au intors)
2. Executati prin impuscare in lagar (Un Katin romanesc)
· 50.000 soldati si ofiteri (schelete descoperite in mlastinile de la Balti).
Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-al doilea război mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia.
Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români.
Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate.
Ceea ce este cert este faptul că masacrul din Bălţi poate fi comparat cu cel de la Katyn.
În pădurea de pe vechiul teritoriu al Poloniei, sovieticii au împuşcat şi au îngropat circa 14.000 de prizonieri în anul 1940. Vreme de cinci decenii, sovieticii au negat faptul că ar fi fost implicaţi în masacrul de la Katyn.
În tot acest timp, ei au aruncat vina pe nazişti. Apoi, au fost nevoiţi să recunoască implicarea lor în acest masacru şi să îşi ceară scuze.
Acest lucru nu s-a putut întâmpla în Basarabia, în condiţiile în care Republica Moldova a fost condusă până recent de către comuniştii lui Vladimir Voronin, iar Transnistria este practic feuda unui regim promoscovit corupt, care rezistă sprijinit de trupele ruseşti.
În anul 1944, aflată în primă ofensivă, armata sovietică a luat un mare număr de prizonieri. Mărturiile celor care au luptat pe frontul de est arată că mulţi dintre aceşti prizonieri erau lichidaţi, pur şi simplu, cu un glonţ în ceafă.
Însă unii au fost concentraţi în lagăre. Unul dintre cele mai mari lagăre a fost înfiinţat în oraşul Bălţi, în mlaştina de lângă râul Răut, in Basrabia.
În total, au fost adunaţi aproximativ 40.000 de soldaţi prizonieri români, apoi mai erau circa 5.000 de soldaţi germani, 2.000 de soldaţi maghiari, precum şi prizonieri proveniţi dintre cehii, slovacii ori croaţii înrolaţi ca voluntari în trupele SS.
Mulţi dintre prizonierii au murit din cauza foametei, a condiţiilor precare de igienă şi a lipsei de medicamente.
Alţii au fost deportaţi şi au pierit în lagăre din Siberia ori din Kazahstan.
Cei care au rămas, în vara anului 1944, au fost duşi în mlaştină şi puşi să sape nişte şanţuri lungi, apoi au fost împuşcaţi şi înmormântaţi de soldaţii NKVD, precursorul KGB.
In anii 1991 şi 1992, a început o adevărată campanie de cautare a celor masacrati atunci la Balti.
Oamenii s-au îngrozit de cantitatea imensă de oase găsite.
Craniile şi oasele au fost adunate într-o piramidă imensă, care a fost acoperită cu un strat de pământ.
În vârful piramidei, a fost construită o troiţă, care a fost sfinţită de episcopul de atunci din Bălţi, PS Petru.
Cum despre masacrul din Bălţi oamenii începeau să vorbească tot mai mult, PS Petru, actualul mitropolit ortodox român al Basarabiei, a fost alungat de cazaci înarmaţi din reşedinţa arhierească, iar peste dosarul masacrului din Bălţi a început să se aşeze praful uitării.
II. PATIMILE BUCOVINENILOR
In 1940, Romania a fost fortata sa cedeze catre Uniunea Sovietica un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, in urma ultimatumului primit in luna iunie a aceluiasi an.
Imediat ce administratia si armata romana au fost evacuate, trupele din Armata Rosie si NKVD au ocupat teritoriul.
Listele Deportarilor
NKVD-ul a intocmit primele liste ale „tradatorilor de tara”, cei cu rude in Romania sau banuiti ca vor sa fuga in Romania, care au fost deportati la munca fortata:
- 7 Decembrie 1940 – 1.294 persoane
- 1 Ianuarie 1941 – 1.085 persoane
Reprimarea incercarilor de Refugiere
19 Noiembrie 1940
105 persoane (40 familii) au incercat sa treaca in Romania – din Suceveni
- Ucisi: 3
- Raniti: 2 raniti (capturati)
- Refugiati in Romania: 100 (5 raniti)
- Deportari: toate rudele celor 105 persoane
6 Februarie 1941
500 persoane au incercat sa treaca in Romania – din Mahala, Cotul-Ostritei, Buda, Sirauti, Horecea-Urbana, Ostrita
- Ucisi: cca. 400 ( N. Merticar, N. Nica, N. Isac – organizatori)
- Arestati: 44
- Condamnati la moarte: 12
- Condamnati la 10 ani munca silnica: 32
- Refugiati in Romania: 57
- Deportari in Siberia: toate rudele celor 500 persoane
Masacrul de la Fantana Alba – 1 Aprilie 1941
- 2.000- 3.000 persoane din Patrautii de Sus, Patrautii de Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni in coloana pasnica purtand in fata un steag alb si insemne religioase s-au indreptat spre granita cu Romania.
- In poiana Varnita, la 3 km de granita, au fost mitraliati de sovieticii ascunsi in padure.
- Supravietuitorii au fost urmariti de cavalerie si spintecati cu sabiile.
- Ranitii au fost legati de cozile cailor si tarati in in 5 gropi comune sapate dinainte unde au fost ingropati de vii: batrani, femei, copii, sugari.
- Altii au fost arestati de NKVD-ul din Hliboca (Adancata), torturati si aruncati de vii intr-o groapa comuna din cimitirul evreesc peste care s-a turnat var nestins.
12-13 Iunie 1941:
Peste 13.000 de români au fost deportati in Siberia si Kazahstan
Cand isi va cere scuze Ungaria?
În ultimele decenii este tot mai frecvent gestul de a se cere scuze între popoare şi state.
Ar fi foarte bine ca şi Ungaria să facă acest gest către România, evocând astfel miile de victime ale terorii hortiste, cei 500.000 de români cărora li s-au confiscat averile, cele 30 de biserici româneşti distruse în Ardeal, crimele bestiale comise în comunele Trăsnea, Beliş, Mureşenii de Câmpie, Moisei, unde au fost asasinati nu numai bărbaţi, femei, copii şi preoţi români, dar chiar şi pruncii nenascuti din pântecele mamelor lor, străpunse cu baionetele !
Germania Federală şi-a cerut scuze de la Israel pentru toate atrocităţile comise în era nazistă.
Republica Democrată Germană a recunoscut responsabilitatea întregului popor german pentru actele comise în trecut (9 Febr. 1990).
Preşedintele rus Boris Eltin şi-a cerut scuze de la japonezi (12 octombrie 1993), pentru suferinţele ce le-a cauzat acestora în timpul celui de-al doilea război mondial.
Preşedintele ceh Waclaw Havel şi-a cerut scuze de la Germania pentru persecutarea si expulzarea germanilor sudeţi.
Primul ministru Morihiro Hosohawa al Japoniei şi-a cerut scuze (4 August 1995) sud-coreenilor, pentru suferinţele pricinuite în timpul celui de- al II- lea război mondial.
El a recunoscut că în timpul războiului armata japoneză a forţat zeci de mii de femei sud-coreene să servească drept prostituate pentru soldaţii japonezi.
La fel s-a scuzat faţă de Anglia pentru brutalul tratament aplicat în timpul războiului celor 57.000 prizonieri britanici.
La o întâlnire cu primul ministru Tony Blair al Angliei a cerut din nou iertare (12 ianuarie 1998) pentru comportamentul armatei japoneze pe timpul războiului.
La o ceremonie în Seul, Coreea de Sud (la 12 Ianuarie 1997), cinci victime, care au fost forţate să servească drept prostituate pentru soldaţii japonezi pe timpul războiului, au primit din partea premierului japonez Ryutaro Hashimoto câte 17.000 de dolari, însoţiţi de o scrisoare de scuze.
Preşedintele Lee Ten-hiu a exprimat prima scuză oficială, la 28 Februarie 1995, pentru unul din capitolele cele mai tragice din istoria Taiwan-ului, masacrarea în 1947 a cca. 8.000 de oameni.
Peste o mie de polonezi care au fost obligaţi să lucreze în Germania pe timpul războiului, la 9 Ianuarie 1999 au dat în judecată statul german, cerând peste un miliard de dolari drept compensaţii pentru tratament brutal.
Între români şi maghiari se vor putea stabili raporturi cinstite şi chiar de prietenie dar numai când toţi maghiarii, dar absolut toţi şi de pretutindeni, vor recunoaşte fără vreo reticenţă că TRANSILVANIA este o ţară a românilor şi unirea ei cu ROMÂNIA, la 1 Decembrie 1918 este şi va rămâne pe vecie un act politic definitiv.
Prin tratatul de pace de la Trianon (4 iunie 1920), pe teritoriul Ungariei, ale cărei hotare au fost puse în concordanță cu cele etnice, au rămas peste 700.000 de români, grupați de-a lungul Tisei.
În urma unei deznaționalizări feroce, prin impunerea obligatorie a limbii maghiare și prin schimbarea numelor, în prezent minoritatea românească din Ungaria numără numai 15.000 de români, autoritățile maghiare permițând să apară o singură publicație lunară în limba română.
Marele filosof și scriitor Mircea Eliade spunea: „Noi (românii) suntem un popor istoric. Maghiarii sunt o insulă medievală.”
Am dat omenirii o limba, și o civilizație. Noi nu am venit de prin alte locuri, suntem bastinasii acestor pamanturi binecuvantate de Dumnezeu.
De aici provine ura tuturor migratorilor care ne sunt vecini.
Văzând indiferența Guvernului actual față de manifestările antiromânești, mi-am adus aminte de povestea chineză, cu țăranul care a gasit pe drum un șarpe înghetat.
Noi românii, așteptăm ca Ungaria si Rusia, să facă gestul de a-și cere scuze pentru barbariile pe care le-au comis impotriva poporului nostru și abia atunci se vor deschide toate căile unei înțelegeri și chiar prietenii între neamul românesc și neamurile maghiar si rus.
Istoria are răbdare…
Sursă: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/
