Laurențiu Barbu
Tradițiile și obiceiurile definesc poporul român, oferindu-i o imagine amplă a ceea ce înseamnă tradiționalismul. De-a lungul anului au loc diferite sărbători, majoritatea fiind ortodoxe. Fiecare sărbătoare însă, vine cu propriile tradiții, pe care unii oameni le cinstesc și le îndeplinesc. Din vechile generații s-au păstrat diferite obiceiuri românești, care și în zilele actuale au loc în acele sate din cele mai îndepărtate colțuri ale României. Pentru că este perioada Rusaliilor, în ce fel sărbătoresc românii aceste zile?
Cel mai reprezentativ obicei al Rusaliilor este dansul călușarilor. Acest dans este bine știut în Oltenia. În ziua de Rusalii, băieți frumoși și tineri se adună la joc. Fiecare zonă își are propriul dans, însă, peste tot călușarii au misiunea de a încânta localnicii. Totuși, jocul lor își are o poveste și un scop, pe care mulți îl respectă ca atare.
Cum arată călușarii?
Ei bine…tot ce trebuie să știi este că un costum de călușar este o capodoperă tradițională a portului popular românesc. Realizat manual în întregime, un astfel de costum nu mai poate fi găsit decât prin acele sate autentice. Toată costumația este în realitate una simplă, compusă doar dintr-un material de un alb strălucitor. Ceea ce este special la acest costum este detaliul cromatic. Fiecare cămașă este însoțită de perechea de bete roșii, așezate sub forma unui X pe spatele și pe pieptul băiatului. Punctul definitoriu al costumului de călușar este pălăria. Aceasta trebuie să fie cât mai colorată și foarte frumos decorată. Poate să fie realizată din mărgele colorate, flori și tot felul de motive decorative. Un alt aspect important al acestui costum este reprezentat de pinteni. Jocul nu ar fi același fără bătaia de picior în prezența acestor pinteni. Clopoțeii legați de glezna piciorului au rolul de a înveseli jocul și de a crea o atmosefra cât mai veselă.
Dansul călușarilor
Un joc de al călușarilor este de fapt o scenă teatrală, îmbinată cu muzică și pași de dans. În fiecare grup există mascota și anume NEBUNUL, însoțit de dansatori și PREOT. Totul începe cu strigătul specific fiecărei zone, urmând dansul în prezența muzicii lăutarilor. De-a lungul jocului, mascota și preotul își pun în scenă rolurile, totul fiind un adevărat moment artistic. Oamenii se amuză în jurul horei, bucurați de scena mascotelor, dar și de dansul inedit al călușarilor. Grupul de băieți se plimbă de-a lungul satului, fiind poftiți în curțile celor ce își doresc să le danseze.
Miturile jocului călușaresc
Fiecare tradiție își are și propriile mituri și superstiții. Astfel, și dansul călușarilor a fost transmis din generație în generație însoțit de superstiții. Într-un joc de-al lor nu trebuie să se alăture fetele. Acest lucru este considerat păcătos și aducător de rele asupra celor ce dansează. Însă, majoritatea poveștilor legate de căluș sunt de fapt bune. Fiecare băiat își are la mijloc prinse frunze de nuc, usturoi și pelin, pe care le dăruiesc oamenilor. Mai sunt și zone în care sătenii adună aceste plante și le aruncă în mijlocul horei, urmând să le ia la sfârșit. Ce fac cu aceste frunze? Le așează la ferestre și icoane pentru a feri casa, familia de forțe rele și întunecate. Astfel, dansul călușarilor este aducător de bine și alungă, spun sătenii, toate ,,urâtănile pământului”.
