Laurențiu Barbu
Cuvântul Paști (de obicei sub forma plurală) e de origine evreiasca (de la cuvantul Pesah = trecere, mostenit de evrei de la egipteni, dar provenit in limba romana prin forma bizantino-latina Pastihae). Evreii numeau Pasti (Paseha) sau sarbatoarea azimilor sarbatoarea lor anuala in amintirea trecerii prin Marea Rosie si a eliberarii lor din robia Egiptului (Iesire XII, 27), care se praznuia la 14 Nisan si coincidea cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara. Termenul ebraic de Pasti a trecut deci in vocabularul crestin pentru ca evenimentele istorice care sunt comemorate in sarbatoarea noastra, adica patimile, moartea si Invierea Domnului, au coincis cu Pastile evreilor, din anul 33; insa este de la sine inteles ca obiectul sau motivul Pastilor crestine este cu totul altul decit al Pastilor evreilor, intre vechea sarbatoare iudaica si cea crestina nefiind alta legatura decit una de nume si de coincidenta cronologica.
Sfântul Mucenic Sava s-a născut in anul 334, intr-un sat din zona Buzăului. Parintele sau duhovnicesc era preotul Sansala. Cei doi erau calugari misionari in tinutul Buzaului unde, probabil, era si o episcopie si converteau la crestinism numerosi daco-romani, goti si „barbari” inchinatori la idoli.
In actul martiric al Sfantului Mare Mucenic Sava, se spune ca in primavara anului 372, a treia zi de Pasti, noaptea, ostasii lui Athanaric, au prins pe preotul Sansala, cat si pe fericitul Sava, i-au legat si i-au batut, facandu-le multe rani pe trup, ca sa se inchine idolilor si sa manance cele jertfite lor. Sfantul Sava, infruntandu-i cu barbatie, a fost condamnat la moarte prin inecare. Legandu-i un lemn de gat, l-au aruncat in raul Buzau.
Asa s-a savarsit Sfantul Mucenic Sava la varsta de 38 de ani. Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372. Moastele sale au fost luate de crestini si de preotul Sansala si ascunse. Apoi, de frica gotilor, „au fost trecute din tara barbara in Romania”, adica in Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.
Prin anii 373-374, la cererea Sfantului Vasile cel Mare catre dregatorul Scitiei Mici, Iunius Soranus, „de a-i trimite moaste de sfinti”, prezbiterii din Dacia au trimis moastele Sfantului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, insotite de o scrisoare. Scrisoarea, intocmita de un preot invatat din Dacia sau de Sfantul Bretanion de la Tomis, poarta titlul „Epistola a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu ce se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”. Ea a fost adresata, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dandu-i-se un caracter ecumenic, universal, cautand sa faca cunoscut tuturor ca si in Dacia Carpatica sunt martiri pentru Evanghelia lui Hristos.
Troparul Sfantului Mucenic Sava de la Buzău
Mucenicul Tau Doamne, Sava, intru nevointa sa, cununa nestricaciunii a dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avand puterea Ta pe chinuitori a invins; zdrobit-a si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lui mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfantului Vasile, episcopul cetatii Pariei din Asia Mica;
– Cuvioasei Antuza;
– Sfintilor Mucenici Dima si Protion;
– Cuviosilor Mucenici Mina, David si Ioan;
– Cuviosului Parintelui nostru Acachie cel Nou;
– Cuviosului Isaac Sirul;
– Sfantului lerarh Zenon Marturisitorul, episcopul Veronei;
Maine, facem pomenirea Sfantului Mucenic Artemon.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
