Laurențiu Barbu
Munții Măcinului sunt cea mai veche structură geologică din România și din această parte de lume. Ca dovadă sta faptul că aici sunt identificate roci de la începuturile lumii, adică de mai bine de 600 de milioane de ani, iar 70% din rocile și combinațiile de roci posibile se găsesc în stâncăriile golașe ale Măcinului.
De la cei 3000 de metri pe care i-au avut cândva, azi vârfurile trec cu puțin peste 450 metri, dar au păstrat gloria vârfurilor de altădata, prin silueta impozantă, piscurile care ridică brusc în apropierea Dunării, iar creasta stâncoasă a Culmii Pricopanului pare să reproducă, văzută de departe la o scara mai mică, semeția Făgărașilor. Munții Măcinului sunt Făgărașii de la Dunăre.
Având în ansamblu forma unui triunghi ascuțit, Munții Măcinului au cea mai mare lățime între localitatea Turcoaia și valea Lozovei, unde ating 24 kilometri. Ei se desfășoară pe direcția NV-SE sub forma unor culmi paralele, din ce în ce mai numeroase și mai fragmentate în parte de S-SV, având o culme principală, începând în pântenul Bugeacului și până în Dealul Carpelit. Înălțimea maximă este în vârful Țuțuiatul (467 metri). În prelungirea acestuia spre nord vest se află vârful Pietrosul Mare (426 metri) și culmea Pietrosu, după care înălțimile scad treptat, ajungând la 100 -170 metri în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul Bugeacului, la 95 metri.
Spre sud-est de vârful Țuțuiatu, culmea principală a Munților Măcin se continuă printr-o serie de culmi deluroase, cum sunt Dealul Costiag (428 metri), Dealul Negoiu cu vârful Piatra Mare (380 metri), Dealul lui David (354 metri), Dealul Crapcea (344 metri), Dealul Carapcea și Dealul Carpelit (350 metri).
Formațiunile, geologice predominante aici sunt granitele gnaisice, șisturile, grauwackele și conglomeratele (formatiunea de Carpelit), granitele și dioritele din partea cea mai înaltă (în care se află vârful Țuțuiatu), cuarțitele, filitele etc.
Urmează spre vest prima culme secundară numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370 metri) și masivul Maegina, ce se îndreaptă convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinală Greci, drenată de două văi, largi, – Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granite gnaisice, micașisturi, cuarțite și amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește prin Dealul Sărărica, dar cu înălțimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secundară, paralelă cu cele precedente, formată din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, înecate în loess și așezate în culise, în care se deosebesc dealurile Orliga, Carcaliu, Piatra Râioasă, Priopcea și Mircea Vodă.
În general, Munții Măcinului se prezintă din punct de vedere tectonic sub forma unui mare anticlinoriu, din care eroziunea, foarte accentuată și îndelungată, a scos la suprafață granitele din corpurile locolitice de adâncime. În timpul transgresiunii triasice ei formau o insulă. Liniile structurale generale, în special sistemul de falii inverse cu direcții NV-SE ale Munților Măcin se relflectă în relieful acestuia nu numai prin orientarea culminor muntos-deluroase, ci și prin orientarea culmilor munots-deluroase, ci și prin direcția văilor principale, cum sunt Luncavița, Taița, Lozova etc. Acești munți, cu înălțime redusă se impun în peisajul geografic general prin numeroase vârfuri ascuțite și versanți abrupți, plini de grohotișuri.
Citește și: Munții Măcinului – munții bătrâni
Sursa: montaniarzi.ro
