Laurențiu Barbu
Seara de 5 decembrie este specială pentru toți copiii. Ei știu că trebuie să-și lustruiască ghetuțele sau cizmulițele, pentru că Moș Nicolae va trece pe la ei să le aducă daruri.
Cei cuminți primesc dulciuri, cei neascultători primesc de la Moș Nicolae o nuielușă, pentru a-i atenționa să își asculte părinții și bunicii.
De unde vine această tradiție și de ce este respectată cu sfințenie de așa multă lume? Ei bine, o legendă extrem de emoționantă s-a întipărit în mintea oamenilor și, de fiecare dată, reușește să sensibilizeze și determină oamenii să fie mai recunoscători pentru ceea ce au.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moș Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu puteau să se căsătorească și urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbați înstăriți.
Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeț de bani. Săculeții au căzut fie în ciorapii puși la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moș Nicolae să fie puse în ghetuțe.
Deși este grăbit să alerge la copiii din lumea întreagă, Moș Nicolae are timp să plece urechea la dorințele fiecărui copil în parte.
În tradițiile românești, Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zapadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte, pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corabierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
De asemenea, există obiceiul să se pună în apă crenguțe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane, care să înflorească de Anul Nou. În funcție de crenguța care a înflorit, se așteaptă recolta de fructe în noul an.
În nopțile sfinte de sărbători, când, preț de o secundă, se deschid cerurile și pentru noi, muritorii, se spune că Moș Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Tradiția ne spune că Sfântul Nicolae este al doilea sfânt facut de Dumnezeu, care stă alături de Părintele ceresc, în stânga lui.
Există obiceiul, la sate, ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.
Din bătrâni aflăm faptul că Sfântul Nicolae se mai serbează și pentru ajutor la boli și lovituri, dar și pentru sprijin acordat în orice situații.
Totodată, în noaptea de Sfântul Nicolae, tradițiile românești vorbesc și despre ritualuri magice, farmece și prognosticuri meteorologice.
Se spune în tradiția românească că iarna începe la Sfântul Niculai, când, acesta, trebuie să-și scuture braba cea albă, cu alte cuvinte, trebuie neapărat să ningă. Dacă totuși se întâmplă să nu ningă de Sfântul Nicolae, atunci se zice că ar fi întinerit Sfântul Niculai.
O altă ipostază a Sf. Nicolae este cea de iscoadă pentru diavol. Se spune că Dumnezeu a făcut un contract cu Necuratul ca cei vii să fie ai lui Dumnezeu, iar cei morți, ai Necuratului. Văzând însă Dumnezeu că e rău, l-a trimis pe Sf. Nicolae să întrebe cine poate să ia contractul acela de la Necuratul.
Și a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, până a reușit să pună unui drac întrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a răspuns: “Numai acel ce se va naște din Duh Sfânt va putea să-l ia.” Dumnezeu a trimis duhul său de s-a născut Hristos. Când a împlinit Hristos treizeci de ani, a mers și a luat contractul și de atunci au rămas oamenii să fie judecați după păcatele lor.
Expresia populară “S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are rădăcini în credința că sfântul îi ajută pe hoți în isprăvile lor și exprimă faptul că părinții amenință copiii obraznici, arătând nuiaua doar cu degetul.
